Rezolvare BAC Limba și literatura română 2021 — Sesiunea iunie–iulie

Subiectul conține trei părți, specifice probei E. a) de Limba și literatura română, Varianta 4, BAC 2021 (filiera teoretică – profil real, filiera tehnologică, filiera vocațională – cu excepția profilului pedagogic):

• Subiectul I (50 de puncte) – pornește de la un fragment din *Viața lui I. L. Caragiale* de Șerban Cioculescu, în care se prezintă relația lui I. L. Caragiale cu familia sa (mama Ecaterina și sora Lenci). Cerințele A1–A5 vizează înțelegerea textului (sens de cuvânt/secvență, informații explicite, justificare cu citat, explicarea unei cauze, caracterizare morală). Cerința B solicită un text argumentativ de minimum 150 de cuvinte pe tema: dacă greutățile vieții pot determina sau nu neglijarea responsabilităților față de familie.
• Subiectul al II-lea (10 puncte) – comentarea poeziei *Drum* de Ion Vinea, cu accent pe relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice (minimum 50 de cuvinte).
• Subiectul al III-lea (30 de puncte) – eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile unei nuvele studiate, cu trei repere obligatorii: încadrare într-un curent/perioadă, comentarea a două episoade relevante pentru temă, analiza a două elemente de structură/compoziție/limbaj.

*Notă privind baremul folosit:* documentul-barem atașat corespunde unei alte variante de subiect (se referă la un text despre romanul *Idiotul* de Dostoievski, cu personajele Nelli și Dinu), nu la fragmentul despre Caragiale din Varianta 4. Din acest motiv, în rezolvarea de mai jos am preluat din barem exclusiv grila de punctaj și criteriile generale de evaluare (defalcarea pe puncte, cerințele de redactare, numărul minim de cuvinte), iar conținutul răspunsurilor a fost elaborat strict pe baza textului efectiv dat în Varianta 4 (fragmentul despre I. L. Caragiale și poezia lui Ion Vinea).

1. Sensul secvenței „în toată vremea” (6 puncte)

Răspuns: În text, secvența „în toată vremea” are sensul de *întotdeauna, mereu, în permanență*. Ea apare în formularea Ecaterinei: „Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil!”, unde mama își exprimă dorința ca binecuvântarea divină să-l însoțească pe fiul ei neîncetat, fără întrerupere.

De ce: Cerința vizează explicarea unui sens contextual (nu cel literal, de dicționar, ci cel din interiorul propoziției). Punctajul (6 puncte) se împarte, conform grilei de notare generale: 4 puncte pentru identificarea corectă a sensului, 1 punct pentru formularea răspunsului în enunț, 1 punct pentru corectitudinea exprimării și respectarea normelor de ortografie și punctuație. Este esențial ca elevul să nu copieze doar secvența, ci să o înlocuiască printr-un sinonim/parafrază adecvată.

2. Două îndeletniciri care îi asigură venituri tânărului Caragiale (6 puncte)

Răspuns: Din text reiese că I. L. Caragiale și-a asigurat traiul, la începutul vieții sale active, prin mai multe ocupații. Textul precizează: „Ca sufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară a Teatrului Național din București, suficient retribuit, a putut face față nevoilor.” O a doua îndeletnicire este cea de corector, menționată în pasajul: „[...] este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală [...], muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului.” (O a treia, menționată ulterior, este cea de revizor școlar: „Din leafa modestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată”.)

De ce: Cerința solicită strict informații explicite din text, fără interpretare. Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare îndeletnicire corect numită (total 4 puncte), plus 1 punct pentru formularea în enunț și 1 punct pentru corectitudine. Greșeala frecventă este menționarea unei singure ocupații sau a unor activități neconfirmate textual (de exemplu, „dramaturg”, care nu apare explicit în fragment ca sursă de venit).

3. Principiul de educație aplicat de părinți, cu justificare (6 puncte)

Răspuns: Principiul aplicat de Luca și Ecaterina în educarea lui Iancu este cel al îngăduinței relative, preferat constrângerii. Acest lucru reiese explicit din text: „Ei au adoptat, în împrejurare, cea mai bună metodă, a îngăduinței relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea.”

De ce: Cerința presupune două etape: identificarea principiului (ideea centrală) și susținerea lui cu o secvență din text (citat relevant). Punctajul (6 puncte) se distribuie: identificarea corectă + citatul relevant (4 puncte), formularea în enunț (1 punct), corectitudinea exprimării (1 punct). Important este ca citatul ales să conțină chiar termenul/ideea cerută („îngăduința relativă”), nu un fragment general.

4. Motivul pentru care Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și sora (6 puncte)

Răspuns: I. L. Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și cu sora sa deoarece nevoile profesionale (numirea sa ca revizor școlar) l-au obligat să se despartă de ele, plecând din București pentru a-și îndeplini atribuțiile de revizorat. Textul precizează explicit: „Nu s-au păstrat scrisori de familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci. Numai când nevoile profesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și următorii).” Așadar, distanța fizică impusă de serviciu (nu o ruptură afectivă) este cauza corespondenței.

De ce: Este o cerință de explicare a unei relații cauzale explicite în text. Se acordă 4 puncte pentru explicația nuanțată (legătura dintre plecarea pentru revizorat și necesitatea scrisorilor), 1 punct pentru formulare în enunț, 1 punct pentru corectitudine. O explicație schematică („pentru că era plecat”) ar primi doar punctajul minim corespunzător simplei indicări a motivului.

5. O trăsătură morală a lui I. L. Caragiale, în 30–50 de cuvinte (6 puncte)

Răspuns: Din text reiese simțul datoriei filiale și responsabilitatea față de familie. Deși dispunea de o leafă modestă de revizor școlar, Caragiale „găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și întreținerea unei slujnice”, trimițând bani „neprecupețit”, „mai în termen, mai cu întârziere”, fără ca vreo solicitare să rămână „nesatisfăcută”. Această generozitate constantă dovedește o legătură afectivă puternică, mai presus de orice comandament moral abstract. (circa 48 de cuvinte)

De ce: Baremul cere numirea unei trăsături clar identificabile (2 puncte) și prezentarea ei adecvată și nuanțată, sprijinită pe elemente din text (2 puncte), plus respectarea limitei de cuvinte (1 punct) și corectitudinea exprimării (1 punct). O greșeală frecventă este enumerarea mai multor trăsături fără dezvoltare, ceea ce duce la pierderea punctelor de nuanțare.

B. Text argumentativ – minimum 150 de cuvinte (20 de puncte)

Cerință: Argumentează dacă greutățile vieții pot determina sau nu neglijarea responsabilităților față de familie, raportându-te la fragmentul din Șerban Cioculescu și la experiența personală sau culturală.

Model de răspuns:

Consider că greutățile vieții nu justifică, de regulă, neglijarea responsabilităților față de familie, ci, dimpotrivă, pot întări simțul datoriei și solidaritatea dintre membrii ei.

Un prim argument îl constituie chiar situația prezentată în fragmentul din *Viața lui I. L. Caragiale* de Șerban Cioculescu. După moartea tatălui, Iancu ar fi putut, teoretic, să se desprindă de obligațiile familiale, însă „din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și mama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie.” Deși dispunea de venituri modeste, provenite din munci istovitoare (sufleor, copist, corector, revizor școlar), el a găsit mereu resursele necesare pentru a-și susține mama și sora, trimițând bani „neprecupețit”. Greutățile materiale nu l-au îndepărtat de familie, ci i-au consolidat atașamentul afectiv.

Un al doilea argument vine din experiența culturală: în romanul *Ion* de Liviu Rebreanu, personajul central este dispus la orice sacrificiu – inclusiv moral – tocmai din dorința de a asigura, prin pământ, un viitor familiei sale, dovadă că greutățile (sărăcia) pot, de fapt, intensifica simțul responsabilității, chiar dacă prin mijloace discutabile.

În concluzie, așa cum demonstrează atât exemplul biografic al lui Caragiale, cât și cel literar, dificultățile vieții, departe de a fi o scuză pentru abandonarea familiei, devin adesea motorul care activează simțul datoriei și al iubirii filiale sau părintești.

(aproximativ 230 de cuvinte)

De ce ia punctaj maxim (conform grilei de evaluare):

• opinie clar formulată – 1 punct;
• două argumente enunțate clar, în acord cu opinia – 2×2 = 4 puncte;
• dezvoltare clară și nuanțată a fiecărui argument – 2×2 = 4 puncte;
• valorificarea textului-suport (citat relevant, nu doar reprodus mecanic) – 3 puncte, plus raportarea la experiența culturală (romanul *Ion*) – 1 punct;
• concluzie pertinentă, care sintetizează ideea – 1 punct;
• conectori logici folosiți corect („un prim argument”, „un al doilea argument”, „în concluzie”) – 2 puncte;
• norme de limbă, ortografie, punctuație respectate – câte 1 punct fiecare;
• încadrare în numărul minim de cuvinte și așezare corectă în pagină – câte 1 punct.

Cerință: Comentează textul *Drum* de Ion Vinea (minimum 50 de cuvinte), evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.

Model de răspuns:

Ideea poetică a textului este aceea a trecerii timpului, transfigurată nu ca spaimă, ci ca seninătate dobândită prin iubire și statornicie. Vârsta și timpul scurs – „anii ca un stol ne însoțesc” – nu mai sunt percepute dramatic, ci ca un drum comun, liniștitor, alături de ființa iubită.

Relația dintre idee și mijloacele artistice se observă în folosirea comparațiilor („anii ca un stol”, „ca un cântec de leagăn”), care conferă trecerii timpului o mișcare blândă, firească, nu una tragică. Metafora „vârtej în cerul nostru” sugerează amețeala existenței, dar atenuată de epitetul „limpede”, care anulează confuzia. Personificarea „îngână fântânile cuvintele rămase din trecut” developă ideea memoriei afective ce persistă dincolo de scurgerea timpului, iar epitetul „cuminte” aplicat mâinii celuilalt exprimă echilibrul și siguranța oferite de prezența iubită. Simbolul „țărmului cu singur drum” consolidează ideea unui destin comun, asumat, condus spre împlinire.

(aproximativ 140 de cuvinte)

De ce ia punctaj maxim:

• numirea clară a ideii poetice (trecerea timpului trăită senin, prin iubire) – 2 puncte;
• comentarea nuanțată a relației dintre idee și procedeele artistice (comparație, metaforă, epitet, personificare, simbol), cu exemplificare din text – 4 puncte;
• redactare: limbaj literar adecvat, înlănțuire logică a ideilor, ortografie și punctuație corecte – câte 1 punct pentru fiecare dintre cele 4 criterii.

Greșeală de evitat: simpla enumerare a figurilor de stil, fără a le lega de ideea poetică identificată – aceasta ar aduce doar 1 punct din cele 6 posibile pentru conținut.

Cerință: Eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile unei nuvele studiate, cu cele trei repere obligatorii.

Model de eseu – *Moara cu noroc* de Ioan Slavici

Nuvela *Moara cu noroc*, scrisă de Ioan Slavici și publicată în 1881, este considerată una dintre capodoperele prozei realiste românești, ilustrând cu profunzime psihologică tema setei de înavuțire și a consecințelor ei distructive asupra ființei umane.

Un prim reper al eseului vizează încadrarea nuvelei într-o perioadă și orientare literară. Opera se înscrie în realismul obiectiv de tip popular, specific scriitorilor junimiști. O primă trăsătură realistă este veridicitatea mediului rural ardelenesc, redat cu precizie documentară: han, câmpie, personaje tipice (cârciumar, porcar, jandarm). A doua trăsătură este obiectivitatea narativă, naratorul relatând faptele fără intervenții afective explicite, lăsând faptele și dialogurile să developeze caracterele, specific tehnicii realiste de tip balzacian, adaptată spațiului rural transilvănean.

Al doilea reper constă în comentarea a două episoade relevante pentru temă – patima banului care corupe și distruge. Primul episod relevant este cel al popasului lui Lică Sămădăul la han, în care acesta îi propune lui Ghiță o înțelegere tacită, bazată pe complicitate și interes material; de aici începe alunecarea morală a cârciumarului, atras de câștigul ușor oferit de proximitatea cu lumea lui Lică. Al doilea episod este cel al deznodământului tragic, în care Ghiță, ajuns la capătul degradării morale, o ucide pe Ana, iar Lică își ia viața pentru a scăpa de anchetă; acest episod developează maximal consecința fatală a lăcomiei și a compromisului moral asumat treptat.

Al treilea reper vizează analiza a două elemente de structură și compoziție. Primul este conflictul, dublu structurat: conflictul exterior dintre Ghiță și Lică (lupta pentru putere și bani) și conflictul interior al lui Ghiță, sfâșiat între dorința de înavuțire și conștiința vinovăției față de Ana și familie; acest conflict interior este developat prin tehnici precum monologul interior și stilul indirect liber, care developeaza frământările personajului. Al doilea element este simetria incipit-final, susținută de motivul destinului implacabil: nuvela începe cu vorbele Bătrânei – „Omul să fie fericit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit” – iar finalul confirmă, tragic, această prevestire, Ghiță pierzându-și atât averea, cât și viața, exact din cauza nerespectării acestui îndemn. Această circularitate conferă nuvelei o structură riguroasă, de factură aproape clasică, în care destinul personajelor este anunțat încă din incipit.

În concluzie, *Moara cu noroc* ilustrează, prin mijloace specifice realismului obiectiv – conflict dublu, construcție simetrică, tehnici narative variate (monolog interior, stil indirect liber) – tema distructivă a patimii banului, rămânând una dintre cele mai reprezentative nuvele realiste din literatura română.

(aproximativ 430 de cuvinte)

De ce ia punctaj maxim, conform grilei de evaluare:

• cele două trăsături de încadrare într-un curent literar (veridicitatea mediului, obiectivitatea narativă) – 6 puncte;
• comentarea celor două episoade relevante pentru tema patimii banului (popasul lui Lică, deznodământul tragic) – 6 puncte;
• analiza celor două elemente de structură/compoziție (conflictul dublu, simetria incipit-final) – 6 puncte;
• redactare: existența celor trei părți (introducere, cuprins, încheiere), înlănțuire logică, abilități de analiză, limbaj literar, ortografie, punctuație, așezare în pagină – 12 puncte, dacă toate criteriile sunt respectate.

Subiectul I A:

1. „în toată vremea” = întotdeauna, mereu.
2. Sufleor/copist în trupa lui Pascaly; corector (lucrul de noapte).
3. Îngăduința relativă, susținută de citatul din text.
4. Nevoile profesionale (numirea ca revizor școlar) l-au despărțit de familie.
5. Trăsătură: responsabilitate/simț al datoriei filiale, cu dezvoltare de 30-50 de cuvinte.

Subiectul I B: Text argumentativ – opinie: greutățile vieții nu justifică neglijarea familiei; 2 argumente (Caragiale, *Ion* de Rebreanu) + concluzie.

Subiectul al II-lea: Idee poetică – trecerea timpului trăită senin prin iubire; mijloace artistice – comparație, metaforă, personificare, epitet, simbol.

Subiectul al III-lea: Eseu – *Moara cu noroc*, cu cele trei repere dezvoltate integral.

• La A1 și A4: confuzia între sensul contextual și cel literal al cuvintelor/secvențelor, sau simpla reproducere a citatului fără parafrazare.
• La A2: menționarea unei singure îndeletniciri sau a unor ocupații neconfirmate explicit în text.
• La A3: alegerea unui citat prea general, care nu conține explicit principiul cerut.
• La A5: enumerarea mai multor trăsături fără dezvoltare, ceea ce nu respectă cerința de prezentare „adecvată și nuanțată”.
• La subiectul B: lipsa valorificării explicite a textului-suport (doar opinie generală, fără citate) sau neformularea clară a celor doi conectori de argumentare.
• La subiectul al II-lea: enumerarea figurilor de stil fără a le lega de ideea poetică centrală.
• La subiectul al III-lea: rezumarea acțiunii nuvelei în loc de analiza cerută a episoadelor și elementelor de structură; neglijarea reperului de încadrare într-un curent literar.

Rezolvarea Subiectului I se bazează strict pe informațiile explicite din fragmentul despre I. L. Caragiale (Șerban Cioculescu): sensul contextual al secvențelor, identificarea surselor de venit, principiul educațional al „îngăduinței relative”, cauza corespondenței epistolare (plecarea pentru revizorat) și trăsătura morală a responsabilității filiale. Textul argumentativ trebuie să respecte structura opinie – două argumente dezvoltate (cu valorificarea fragmentului și a unei experiențe culturale) – concluzie, folosind corect conectorii logici. Subiectul al II-lea cere evidențierea relației dintre ideea poetică a trecerii line a timpului și procedeele artistice (comparație, metaforă, personificare, epitet, simbol) din poezia lui Ion Vinea. Subiectul al III-lea solicită un eseu structurat pe cele trei repere obligatorii – încadrare în curent, comentarea a două episoade tematice, analiza a două elemente de structură/compoziție –, exemplificat aici prin nuvela *Moara cu noroc* de Ioan Slavici. Respectarea numărului minim de cuvinte, a normelor de exprimare, ortografie și punctuație este esențială pentru punctajul de redactare la toate cele trei subiecte.