Rezolvare BAC Limba și literatura română 2025 — Sesiunea iunie–iulie

Subiectul este structurat în trei părți, valabile pentru toate filierele indicate (teoretică-real, tehnologică, vocațională fără profil pedagogic):

• Subiectul I (50p): pornește de la fragmentul lui Grigore Băjenaru, *Părintele „Geticei”*, și cere, la punctul A, cinci cerințe de înțelegere a textului (sensuri de cuvinte, caracteristici, reperare temporală, interpretare, atmosferă), iar la punctul B, un text argumentativ de minimum 150 de cuvinte despre relația dintre înfățișare și succes.
• Subiectul al II-lea (10p): cere identificarea rolului notațiilor autorului (didascaliilor) într-un fragment din piesa *Domnișoara Nastasia* de G.M. Zamfirescu, în minimum 50 de cuvinte.
• Subiectul al III-lea (30p): cere un eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un text narativ de Ion Creangă sau Ioan Slavici.

A.1. Sensul cuvântului „prielnic” și al secvenței „pe timpuri”

Răspuns-model: Cuvântul „prielnic” are, în text, sensul de *favorabil/potrivit* (momentul prielnic = momentul potrivit pentru a începe alocuțiunea). Secvența „pe timpuri” înseamnă *odinioară/în trecut/cândva*.

De ce: Baremul cere explicit aceste două sensuri (favorabil și odinioară), punctajul fiind 2+2 puncte pentru identificarea corectă, plus 1 punct pentru formularea în enunț și 1 punct pentru corectitudine. Nu e nevoie de explicații suplimentare, doar de redarea sensului contextual, nu a sensului de dicționar general.

A.2. O caracteristică a profesorilor la ale căror cursuri sălile erau pline

Răspuns-model: Conform textului, sălile eral pline la profesorii care aveau talent oratoric, așa cum se precizează: „la unii, pentru talentul oratoric; la alții, pentru știința pură, iar la cei din a treia categorie, și pentru oratorie, și pentru știință”. Așadar, o caracteristică a acestor profesori era talentul oratoric, adică măiestria de a vorbi captivant în fața studenților.

De ce: Se cere o singură caracteristică, valorificând textul; baremul acceptă atât „talentul oratoric”, cât și „competența profesională/știința pură”. Important este ca răspunsul să fie formulat în enunț, cu trimitere la text.

A.3. Momentul zilei în care are loc cursul lui Vasile Pârvan

Răspuns-model: Cursul de inaugurare susținut de Vasile Pârvan are loc spre seară, în amurg/crepuscul. Acest lucru reiese din secvența: „Soarele de toamnă, în crepuscul, străbătea palid și delicat pe ferestrele largi ale sălii de curs, prefirându-și ultimele raze”.

De ce: Baremul cere precizarea explicită a momentului (asfințit/amurg) și justificarea cu o secvență din text care conține cuvântul-cheie „crepuscul” – fără acest citat, răspunsul nu primește punctajul pentru justificare.

A.4. Un motiv pentru care Vasile Pârvan face referire la originea numelui său

Răspuns-model: Vasile Pârvan face referire la originea numelui său („parvus” = mic) pentru a capta simpatia și atenția asistenței printr-o glumă inteligentă, transformând astfel o posibilă critică legată de statura sa mică într-un prilej de conectare umoristică și apropiată cu studenții, demonstrându-și totodată rafinamentul intelectual și stăpânirea limbii latine.

De ce: Baremul cere explicarea oricărui motiv plauzibil (de exemplu, captarea atenției), cu condiția ca explicația să fie nuanțată, nu doar enunțată simplu. Textul susține acest răspuns prin reacția publicului: „Un ropot de aplauze pornite din suflet răsplăti din plin gluma strălucitului profesor.”

A.5. Atmosfera din sala „Odobescu” înainte de curs (30-50 de cuvinte)

Răspuns-model: Înainte de curs, în sală domnea o atmosferă animată și gălăgioasă: studenții discutau liber, își împărtășeau impresii și făceau presupuneri despre profesor. Rumoarea specifică oricărei săli de conferințe se instalase firesc. Brusc însă, atmosfera se schimbă radical: șoaptele încetează, iar toți se ridică în picioare, aplaudând entuziasmați, semn al respectului și admirației față de profesor. (cca 55 de cuvinte, ajustabil la cerință)

De ce: Trebuie precizată atmosfera (animată/agitată) și dezvoltată nuanțat, respectând limita de cuvinte impusă explicit în barem (1 punct separat pentru numărul de cuvinte).

B. Text argumentativ (minimum 150 de cuvinte)

Opinie: Consider că înfățișarea unei persoane poate influența prima impresie, însă nu determină, de una singură, succesul real al acesteia.

Argumentul 1: În primul rând, așa cum reiese din textul lui Grigore Băjenaru, aspectul fizic poate stârni surprindere sau prejudecăți inițiale, însă acestea sunt depășite rapid de calitățile reale ale persoanei. Vasile Pârvan este descris ca fiind „de statură mică”, un „omuleț”, totuși, prin „atitudinea sa hotărâtă, dârză” și prin talentul oratoric, el reușește să impresioneze profund asistența, la fel cum, conform textului, „impresionaseră faimoșii conducători de oști: Alexandru Macedon, Ștefan cel Mare și Napoleon, nici ei prea mari de statură”. Astfel, textul demonstrează că realizările și personalitatea contează mai mult decât aspectul exterior.

Argumentul 2: În al doilea rând, din experiența culturală, numeroase personalități de seamă (oameni de știință, scriitori, artiști) au avut un aspect fizic modest sau chiar dezavantajos, dar au reușit să se impună prin inteligență, muncă și caracter. De exemplu, mulți mari savanți nu au corespuns canoanelor estetice ale vremii lor, însă contribuțiile lor intelectuale le-au asigurat un loc meritat în istorie, dovedind că succesul autentic se clădește pe competență, nu pe aparențe.

Concluzie: În concluzie, deși înfățișarea poate influența o primă impresie, succesul durabil al unei persoane depinde, în esență, de valoarea sa interioară – inteligență, talent și caracter –, așa cum demonstrează exemplul profesorului Vasile Pârvan.

(aprox. 220 de cuvinte)

De ce ia punctaj: Opinia este clar formulată (1p), cele două argumente sunt enunțate distinct și dezvoltate nuanțat (4p+4p), textul este valorificat explicit prin citate relevante, iar experiența culturală este adusă ca sprijin suplimentar (4p), conectorii „în primul rând”, „în al doilea rând”, „astfel”, „în concluzie” asigură coerența logică (2p), iar concluzia reia și sintetizează ideea (1p).

Răspuns-model: Notațiile autorului (didascaliile) au, în fragmentul din *Domnișoara Nastasia*, rolul de a suplini absența unui narator, oferind indicații esențiale pentru punerea în scenă și pentru înțelegerea relațiilor dintre personaje. Descrierea spațiului – „încăpere strâmtă, săracă, dar curată” – sugerează condiția socială modestă a familiei Sorcovă, dar și demnitatea acesteia. Notația „E în amurg și ultimele raze ale soarelui împurpurează perdelele albe” creează o atmosferă particulară, cu valoare simbolică, anticipând poate tensiunea din scenă. De asemenea, indicațiile referitoare la gesturile și mimica personajelor („s-a oprit în prag, sfielnic”, „tresare și coboară privirea”, „s-a întunecat, nemulțumire”, „îi întoarce spatele și iese, trântind ușa”) caracterizează indirect personajele: Vulpașin apare timid și stânjenit, iar Nastasia, ostilă și hotărâtă. Astfel, notațiile autorului compensează lipsa vocii narative, ghidând atât regizorul/actorul, cât și cititorul în decodarea conflictului dramatic. (aprox. 140 de cuvinte)

De ce ia punctaj: Răspunsul precizează clar rolul notațiilor (2p: caracterizarea personajelor și facilitarea transpunerii scenice) și dezvoltă nuanțat acest rol prin exemple concrete din text (4p), respectă limita minimă de cuvinte și utilizează corect limba literară, ortografia și punctuația (4p pentru redactare).

Eseu-model: Particularități de construcție a personajului Ghiță din nuvela *Moara cu noroc* de Ioan Slavici

Nuvela *Moara cu noroc*, scrisă de Ioan Slavici, este o capodoperă a prozei realist-psihologice românești, care ilustrează, prin personajul Ghiță, tema setei de înavuțire și a degradării morale provocate de patima banului. Particularitățile de construcție a acestui personaj se reflectă atât în statutul său social, psihologic și moral, cât și în modalitățile narative și compoziționale folosite de autor.

Din punct de vedere social, Ghiță este un cizmar sărac, căsătorit cu Ana, care decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentru a-și îmbunătăți condiția materială a familiei. Psihologic, el este inițial un om onest, muncitor și iubitor de familie, însă, pe măsură ce intră în contact cu lumea interlopă a lui Lică Sămădăul, personalitatea sa suferă o transformare radicală, evoluând spre lăcomie, minciună și, în final, spre crimă. Moral, Ghiță parcurge un traseu descendent: de la omul cinstit, la complice tăcut al crimelor lui Lică, apoi la ucigaș al propriei soții, Ana, pe care o suspectează de infidelitate.

O trăsătură esențială a personajului este ambiția nemăsurată, care se transformă treptat în patimă distructivă. Această trăsătură este ilustrată, în primul rând, prin episodul mutării la cârciumă, unde Ghiță, entuziasmat de posibilitatea câștigului, ignoră avertismentele soacrei sale și ale Anei privind pericolele locului. Afirmația sa, „Eu nu mă tem de nimeni și de nimic pe lumea asta”, developments de mai târziu de laș și dependent de Lică, developments trăsătura de orgoliu care îl va pierde. În al doilea rând, trăsătura este ilustrată prin episodul în care Ghiță ascunde adevărul despre crimele comise de Lică, de teama de a nu-și pierde câștigurile, deși știe că e vinovat de complicitate morală. Acest compromis etic marchează punctul de cotitură din evoluția personajului, de la om integru la ființă coruptă de lăcomia materială.

Din punctul de vedere al elementelor de structură și compoziție, un prim element relevant este tehnica basmului negru/a nuvelei realist-obiective, cu acțiune concentrată, construită pe principiul cauzalității: fiecare decizie a lui Ghiță atrage consecințe ireversibile, conducând spre deznodământul tragic. Finalul circular – revenirea la imaginea morii, simbol al sorții implacabile – subliniază ideea că personajul nu poate scăpa de propriul destin odată ce a ales calea compromisului moral.

Un al doilea element relevant este caracterizarea indirectă, realizată prin fapte, limbaj și relația cu celelalte personaje. Vorbirea lui Ghiță devine tot mai evazivă și contradictorie pe măsură ce acesta se complică în jocurile lui Lică, iar relația sa cu Ana se deteriorează vizibil, de la iubire și respect la suspiciune și violență. De asemenea, perspectiva naratorului obiectiv, care nu intervine direct în evaluarea personajului, lasă cititorului libertatea de a judeca moral evoluția lui Ghiță, sporind autenticitatea psihologică a construcției.

În concluzie, Ghiță este un personaj complex, construit prin tehnici specifice realismului psihologic: statutul inițial de om cinstit, trăsătura dominantă a ambiției devenite patimă, acțiunea construită cauzal și caracterizarea indirectă prin fapte și limbaj conturează un destin tragic, ilustrând magistral consecințele devastatoare ale lăcomiei asupra ființei umane.

(aprox. 430 de cuvinte)

De ce ia punctaj: Eseul respectă toate cele trei repere cerute explicit de subiect (statut, trăsătură ilustrată prin două episoade, două elemente de structură/compoziție analizate cu justificarea relevanței), are introducere, cuprins și încheiere clar delimitate, respectă limita minimă de cuvinte, folosește limbaj literar adecvat și este organizat logic.

Subiectul I A:

1. prielnic = favorabil; pe timpuri = odinioară
2. talentul oratoric (sau știința pură)
3. amurg/crepuscul, justificat prin „Soarele de toamnă, în crepuscul...”
4. pentru a capta atenția/simpatia publicului printr-o glumă
5. atmosferă agitată, apoi brusc tăcere și aplauze entuziaste

Subiectul I B: text argumentativ – opinie: înfățișarea nu determină singură succesul, ci valoarea interioară a persoanei.

Subiectul al II-lea: notațiile autorului caracterizează indirect personajele și oferă indicații scenice/atmosferice esențiale.

Subiectul al III-lea: eseu despre Ghiță din *Moara cu noroc* de Ioan Slavici, axat pe tema lăcomiei și degradării morale.

• Confundarea sensului contextual al cuvântului cu sensul general din dicționar (la A.1).
• Omiterea citatului exact la justificarea momentului zilei (A.3), ceea ce duce la pierderea punctelor de justificare.
• Nerespectarea limitei de cuvinte la A.5 (30-50 cuvinte) – fie prea scurt, fie prea lung.
• La textul argumentativ (B), lipsa valorificării explicite a textului-suport prin citate, ceea ce reduce punctajul la 1 punct în loc de 3.
• La eseu, rezumarea acțiunii nuvelei în loc de analiza propriu-zisă a elementelor de structură/compoziție, ceea ce scade punctajul la „abordare schematică”.
• Nerespectarea numărului minim de cuvinte la eseu sau la textul argumentativ, condiție obligatorie pentru acordarea punctajului de redactare.

Subiectul I a vizat înțelegerea unui text narativ memorialistic, cu accent pe sensul cuvintelor, reperele temporale, interpretarea gestului umoristic al lui Pârvan și atmosfera din sală, urmate de un text argumentativ despre relația dintre aspectul fizic și succes. Subiectul al II-lea a cerut identificarea rolului didascaliilor într-un fragment dramatic. Subiectul al III-lea a solicitat un eseu despre construcția unui personaj dintr-un text narativ de Creangă sau Slavici, cu accent pe statut, trăsătură ilustrată prin episoade și elemente de structură/compoziție. Punctele-cheie de reținut: valorificarea exactă a textelor-suport prin citate, respectarea strictă a numărului de cuvinte cerut și organizarea clară, pe repere, a răspunsurilor.