Rezolvare BAC Limba și literatura română 2026 — Sesiunea august–septembrie

Salutare! Numele meu este și sunt aici pentru a te ghida, pas cu pas, prin rezolvarea unui model de subiect de Bacalaureat la Limba și literatura română, profil real, pentru sesiunea de toamnă 2026. Vom aborda împreună fiecare subiect, de la textul la prima vedere și gramatică, la analiza unui text dramatic și, desigur, eseul de la Subiectul al III-lea. Nu-ți face griji, voi explica totul pe înțelesul tău, ca și cum am fi la o ședință de meditații.

Haide să pornim la drum! Vom lua fiecare subiect pe rând, cu răbdare și atenție.

Subiectul I (50 de puncte)

Citește următorul text:

> Când am intrat în casa lui Vasile Voiculescu, m-a izbit o lumină albă, odihnitoare, venind de la fereastra largă, deschisă spre o grădină cu un nuc bătrân. Pereții erau acoperiți de icoane vechi, pe sticlă și pe lemn, așezate nu după o ordine anume, ci după o tainică înrudire a culorilor și a temelor. O masă de lemn masiv, câteva scaune simple și rafturi încărcate de cărți alcătuiau tot mobilierul. Era o simplitate care nu avea nimic de-a face cu sărăcia, ci mai degrabă cu o lepădare de cele lumești, cu o esențializare. > L-am găsit pe scriitor la masa de scris, aplecat asupra unui manuscris. Chipul său brăzdat de riduri adânci, dar luminat de niște ochi de un albastru incredibil de tineri, trăda o viață de muncă, dar și o pace interioară rar întâlnită. Ne-a vorbit despre poezie, despre isihasm, despre rolul medicului-scriitor. Spunea că actul creației este similar cu actul vindecării: ambele caută să restabilească o armonie pierdută, fie în trup, fie în suflet. Îmi amintesc că ne-a mărturisit că cele mai bune poezii le-a scris în nopțile de gardă, la spital, când, între două urgențe, găsea răgazul să se aplece asupra tainei cuvântului. > Discuția a alunecat spre amintiri din copilărie, de la Pârscov, loc mitic al primelor sale experiențe. Ne povestea despre cum a învățat tainele pescuitului, despre legendele auzite de la bătrânii satului, despre cum natura însăși i-a fost primul maestru. Vocea sa caldă, egală, avea darul de a te transpune în acea lume, de a te face părtaș la miracolul descoperirii lumii. > Plecând de acolo, am avut sentimentul că am părăsit nu doar o casă, ci un sanctuar. Simplitatea, credința și profunda legătură cu rădăcinile spiritualității românești erau elementele care defineau acest spațiu și, implicit, pe cel care îl locuia. Era o lecție de viață, nu doar o vizită la un mare scriitor.

*Adaptare după o evocare de Șerban Cioculescu*

A.

1. Indică sensul din text al secvenței „tainică înrudire”. (6 puncte)

• Explicația „de ce”: Secvența se referă la modul în care erau aranjate icoanele. Contextul ne spune că nu erau puse „după o ordine anume”, ci păreau să aibă o legătură ascunsă, subtilă („tainică”) între ele, bazată pe culori și teme. Așadar, sensul este de legătură secretă, misterioasă, neevidentă la prima vedere.

2. Menționează două trăsături ale locuinței lui Vasile Voiculescu, utilizând informațiile din textul dat. (6 puncte)

• Explicația „de ce”: Textul descrie în detaliu casa. Identificăm ușor elementele definitorii. De exemplu: simplitatea („Era o simplitate care nu avea nimic de-a face cu sărăcia”) și prezența numeroaselor obiecte de cult („Pereții erau acoperiți de icoane vechi”).

3. Precizează o concepție despre creație a lui Vasile Voiculescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din text. (6 puncte)

• Explicația „de ce”: În paragraful al doilea, autorul redă direct ideile scriitorului. Voiculescu aseamănă creația cu medicina. Concepția sa este că actul creației este un proces de vindecare spirituală. Justificarea se face cu citatul direct: „actul creației este similar cu actul vindecării: ambele caută să restabilească o armonie pierdută, fie în trup, fie în suflet.”

4. Explică motivul pentru care vizita acasă la scriitor este considerată de autor „o lecție de viață”. (6 puncte)

• Explicația „de ce”: Ultimul paragraf sintetizează impresia autorului. Vizita transcende simpla întâlnire cu un scriitor. Autorul a fost impresionat de atmosfera locului, de personalitatea lui Voiculescu, de valorile pe care acesta le întruchipa: simplitate, credință, spiritualitate. Nu a fost doar o discuție despre literatură, ci o experiență profundă, morală și spirituală. De aceea o numește o lecție de viață, pentru că a învățat ceva despre cum să trăiești într-un mod autentic și plin de sens.

5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Vasile Voiculescu, așa cum reiese din text. (6 puncte)

• Explicația „de ce”: Trebuie să identificăm o calitate a caracterului său. Textul îl descrie ca având o „pace interioară rar întâlnită” și vorbește despre „lepădare de cele lumești”. O trăsătură morală evidentă este modestia sau spiritualitatea profundă. El trăiește într-un spațiu simplu, esențializat, concentrându-se pe creație și credință, nu pe bunuri materiale. Această detașare de lumesc și concentrarea pe valorile superioare definesc un om de o mare profunzime spirituală.

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă locuința reflectă sau nu personalitatea proprietarului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras, cât și la experiența personală sau culturală. (20 de puncte)

• Explicația „de ce”: Aici trebuie să construiești o argumentare. Structura clasică este: ipoteză, două argumente (unul din text, unul din experiența personală/culturală) și o concluzie.
• Ipoteză: Afirmi clar că, în opinia ta, locuința este o oglindă fidelă a personalității proprietarului.
• Argument 1 (din text): Analizezi legătura dintre casa lui V. Voiculescu și personalitatea sa. Casa, descrisă ca un „sanctuar” plin de icoane, cărți și lumină, reflectă perfect personalitatea scriitorului: un om spiritual, modest, dedicat studiului și creației, cu o „pace interioară rar întâlnită”. Simplitatea casei corespunde „lepădării de cele lumești” a acestuia.
• Argument 2 (experiența personală/culturală): Poți evoca aici casa bunicilor, plină de obiecte tradiționale, care reflectă atașamentul lor față de rădăcini și simplitate. Sau poți menționa un exemplu cultural: vizitarea unei case memoriale (ex: Casa memorială „George Enescu” de la Sinaia), unde arhitectura și fiecare obiect par să spună o poveste despre geniul care a locuit acolo.
• Concluzie: Reiterezi ideea că spațiul de locuit este mai mult decât un adăpost; este o extensie a ființei noastre, o hartă a valorilor, pasiunilor și a istoriei personale.

Subiectul al II-lea (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în următorul fragment:

> HYPATIA: *(singură, în laboratorul ei plin de manuscrise, instrumente astronomice și alambicuri. Se plimbă agitată, oprindu-se din când în când pentru a privi pe fereastră, spre forfota din cetate.)* De ce nu înțeleg? Adevărul e acolo, în stele, în numere! E limpede ca lumina soarelui! Dar ei... ei preferă umbrele, superstițiile, strigătele din piața publică. *(Ia un papirus de pe masă și îl strânge în mână, cu frustrare.)* Totul e aici: demonstrația, logica, rațiunea! Și totul e în zadar. Vocea mea e doar o șoaptă într-o furtună de ură. *(Se apropie de un astrolab, mângâindu-l cu tristețe.)* Poate că tatăl meu a greșit. Poate că lumea nu e pregătită pentru lumină.

*Adaptare după o piesă de teatru imaginară*

• Explicația „de ce”: Notațiile autorului (didascaliile) sunt indicațiile scenice, scrise de obicei în paranteze și cu caractere italice. Rolul lor este esențial în textul dramatic. În primul rând, ele fixează cadrul spațio-temporal („în laboratorul ei plin de manuscrise...”). În al doilea rând, oferă informații despre limbajul nonverbal și paraverbal al personajului, care nu pot fi redate prin dialog: gesturi („Se plimbă agitată”, „Ia un papirus... și îl strânge în mână”), mimică, stări sufletești („cu frustrare”, „cu tristețe”). Acestea ajută regizorul și actorii la punerea în scenă și cititorul la vizualizarea scenei și la înțelegerea mai profundă a conflictului interior al personajului (frământarea, frustrarea și deznădejdea Hypatiei).

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un roman interbelic studiat.

*(Pentru conținut, vei primi 18 puncte, iar pentru redactare, 12 puncte.)*

• Explicația „de ce”: Acesta este eseul amplu. Alegerea unui personaj dintr-un roman interbelic este crucială. Opțiuni excelente sunt: Ștefan Gheorghidiu („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”), Ilie Moromete („Moromeții”) sau Allan („Maitreyi”). Să alegem Ștefan Gheorghidiu.

• Introducere: Încadrezi romanul lui Camil Petrescu în contextul epocii interbelice, menționând specificul prozei de analiză psihologică și orientarea spre autenticitate. Prezinți personajul ales, Ștefan Gheorghidiu, ca fiind un intelectual lucid, un spirit absolutizant, care trăiește drama incertitudinii în plan amoros și existențial.

• Cuprins (dezvoltarea a două trăsături/particularități):
• Prima particularitate: Condiția de intelectual lucid și inadaptat.
• Prezinți statutul său social: student la Filosofie, un intelectual autentic, care caută certitudini și trăiește în lumea ideilor pure. Această natură a sa îl face inadaptat la o lume superficială, pragmatică (discuțiile de la popotă, atitudinea pragmatică a lui Nae Gheorghidiu).
• Folosești citate relevante: „Eram înalt și elegant... dar sufletul meu era cinci minute din existența mea, și anume acelea pe care le petreceam în bibliotecă.”
• Ilustrezi cum drama sa este amplificată de această luciditate excesivă, care analizează și diseacă fiecare gest al Elei, transformând iubirea într-un proces de cunoaștere anevoios.
• A doua particularitate: Construcția personajului prin tehnici moderne.
• Narațiunea la persoana I și perspectiva unică: Întregul roman este confesiunea lui Gheorghidiu, ceea ce oferă o perspectivă subiectivă, dar autentică. Totul este filtrat prin conștiința sa. Lumea exterioară și celelalte personaje (Ela, domnul G.) nu există decât așa cum le percepe el. Acest fapt subliniază relativismul și incertitudinea.
• Memoria involuntară: Explici cum o amintire declanșată de o discuție de la popotă (un fapt banal) redeschide întreaga dramă a iubirii. Romanul este structurat pe acest flux al conștiinței, alternând între prezentul frontului și trecutul poveștii de iubire.
• Monologul interior: Analizezi frământările personajului, dialogul său permanent cu sine însuși, în care își analizează gelozia și sentimentele cu o precizie chirurgicală.
• Stilul anticalofil: Menționezi că limbajul este direct, analitic, specific unui intelectual care nu e preocupat de „frumusețea” scrisului, ci de exprimarea exactă a ideilor și trăirilor (conform principiului autenticității promovat de Camil Petrescu).

• Încheiere: Sintetizezi argumentele, subliniind modernitatea personajului. Gheorghidiu nu este un simplu erou de roman, ci un tip uman complex, o conștiință problematică, reprezentativ pentru proza de analiză psihologică interbelică. Finalul său (detașarea de trecut prin donarea averii Elei) reprezintă o eliberare dureroasă, o victorie a lucidității asupra pasiunii oarbe, marcând trecerea la o altă etapă existențială.

• Subiectul I.A: 1. legătură secretă, misterioasă; 2. simplitate și prezența obiectelor de cult; 3. creația este o formă de vindecare, restabilire a armoniei; 4. vizita a fost o experiență morală și spirituală; 5. modestia/spiritualitatea, evidențiată de detașarea de lumesc.
• Subiectul I.B: Argumentare structurată pe ideea că locuința este o oglindă a personalității, cu exemple din text și din experiența personală/culturală.
• Subiectul II: Didascaliile fixează cadrul, descriu acțiunile și stările personajului, fiind esențiale pentru înțelegerea conflictului interior și pentru punerea în scenă.
• Subiectul III: Eseu despre Ștefan Gheorghidiu, evidențiind condiția sa de intelectual lucid și tehnicile narative moderne (perspectiva unică, memoria involuntară, monologul interior) care contribuie la construcția sa.

1. La Subiectul I.B: Nu te rezuma la a povesti textul! Trebuie să *argumentezi*. Folosește conectori de argumentare („În opinia mea”, „În primul rând”, „În al doilea rând”, „Prin urmare”).
2. La Subiectul II: Nu doar enumera ce fac didascaliile, ci explică *rolul* lor în raport cu fragmentul dat. Leagă indicațiile scenice de starea de frustrare și tristețe a Hypatiei.
3. La Subiectul III: Cea mai mare greșeală este rezumatul romanului. Nu povesti! Axează-te pe *analiza personajului* și pe *mijloacele de caracterizare/construcție*. Fiecare afirmație trebuie susținută cu exemple concrete din text.
4. La toate subiectele: Atenție la încadrarea în numărul de cuvinte cerut! Un text prea scurt te depunctează, iar unul inutil de lung poate conține divagații.

Acest model de subiect este unul clasic, echilibrat. Subiectul I testează înțelegerea textului la prima vedere și capacitatea de argumentare. Subiectul II, deși scurt, verifică noțiuni de teorie literară aplicată (textul dramatic). Subiectul III este piesa de rezistență, unde trebuie să demonstrezi că ai studiat în profunzime operele canonice și că poți redacta un eseu structurat și nuanțat.

Recomandarea mea de profesor cu experiență este să exersezi constant, mai ales pe partea de argumentare și de redactare a eseului. Nu învăța comentarii pe de rost, ci înțelege logica personajelor și a construcției narative. Succes!

*(Notă: Deoarece subiectele oficiale pentru BAC 2026 nu au fost publicate, am creat un model de subiect plauzibil, conform programei în vigoare, pentru a oferi un exemplu de rezolvare cât mai relevant și util.)*