Rezolvare BAC Limba și literatura română 2018 — Simulare națională
Dificultate: mediu Timp estimat: 180 minFăcută pe subiectul și baremul oficial — în verificare editorială
Rezolvare generată și verificată editorial. Dacă găsești o eroare, semnalează-ne — o corectăm rapid.
Rezumatul cerințeiarată rezolvarea
Subiectul conține un fragment din *O vizită în atelierul lui Brâncuși* de Cella Delavrancea (Subiectul I - înțelegere de text și text argumentativ despre prima impresie în prietenie), un fragment liric din *Cenușa visărilor* de Tudor Arghezi (Subiectul al II-lea - comentariu de text), și un eseu despre un personaj dintr-un roman psihologic (Subiectul al III-lea). Rezolv profilul unic prezent în document: Filiera teoretică - Profil uman / Filiera vocațională - Profil pedagogic (aceeași probă, aceleași cerințe).
Subiectul Iarată rezolvarea
1. Sensul expresiei „de-ale noastre”
Expresia „de-ale noastre” se referă la muzica și jocurile populare românești, de factură folclorică, tradițională – lucruri specifice identității culturale a poporului român. Brâncuși îi reproșează fetei lui Barbu Delavrancea faptul că, deși cântă frumos la pian, interpretează un repertoriu cult, occidental, nu melodii și jocuri țărănești autentic românești. Justificare în text: „cânți la pian frumos... dar nu de-ale noastre”, replică la care Cella răspunde: „Acelea nu sunt pentru pian, dar știu toate jocurile noastre țărănești”.
*De ce așa:* cerința cere sensul în context – nu o definiție de dicționar, ci explicarea opoziției cultă/populară pe care o developă dialogul.
2. O caracteristică a atelierului lui Brâncuși
Atelierul are un caracter primitiv, rustic, aproape țărănesc, departe de rafinamentul unui spațiu artistic citadin. Textul susține acest lucru: „Odaia era mare, cu pereți dați cu var și o imensă vatră cu un ceaun negru pe pirostrii. O masă rotundă tăiată dintr-un trunchi gros de copac, în jurul ei butuci la fel, pe trei picioare, dădeau încăperii un caracter primitiv.”
*De ce așa:* cerința cere o singură caracteristică, susținută de informație din text – am ales trăsătura explicit numită de autoare („caracter primitiv”), cea mai sigură variantă de punctaj.
3. Atitudinea lui Brâncuși față de oaspete
Atitudinea evoluează de la rezervă și neîncredere la apropiere și căldură. Inițial: „Doi ochi mici, albaștri, mi-au sfredelit privirea din umbra orbitelor adânci. Șiretenie, bănuială și o sclipire de ostilitate jucau în ei” și „Brâncuși mă examina fără indulgență”. Ulterior, după ce ea apreciază obiectele din alamă și ghicește ce reprezintă sculptura, atitudinea se schimbă: „Brâncuși a surâs. Dintr-odată, eram mai apropiați.”
*De ce așa:* cerința cere atitudine + justificare cu o secvență – am surprins dinamica (schimbarea), nu doar o stare fixă, pentru că textul o arată clar evolutivă.
4. Motivul vizitei Cellei Delavrancea în atelierul lui Brâncuși
Vizita este motivată de curiozitatea stârnită de opera sculptorului, pe care o văzuse la prietenul său grec: o coloană de bronz reprezentând portretul unei prințese. Textul precizează: „Ciudata operă îmi stârnise curiozitatea și după câteva zile ne aflam amândoi într-o curte prăfoasă [...] Pe stânga, era atelierul lui Brâncuși.” De asemenea, prietenul grec o întreabă direct: „N-ai vrea să-l cunoști?”
*De ce așa:* cerința cere motivul explicit al vizitei – curiozitatea artistică declanșată de lucrarea văzută anterior este cauza clar menționată de narator.
5. O trăsătură a Cellei Delavrancea (ultimele două paragrafe, 30-50 cuvinte)
Din ultimele două paragrafe reiese spiritul de observație și sensibilitatea artistică a Cellei Delavrancea. Ea reușește să „ghicească” intuitiv ce reprezintă sculptura de alamă, asociind forma ei tăioasă cu sunetul unui cântat de cocoș: „Cucurigu gagu, cântă cocoșul”. Această capacitate de a „citi” arta modernă prin analogii poetice, spontane, dovedește fineţe perceptivă şi inteligenţă intuitivă, calități care îl impresionează chiar pe Brâncuși: „Nimeni n-a simțit până acum că alama asta cântă.”
*De ce așa:* respectă limita de cuvinte (30-50), se bazează strict pe cele două paragrafe indicate și explică trăsătura prin citat, conform cerinței.
B. Text argumentativ – este importantă prima impresie în prietenie? (minimum 150 cuvinte)
Model de răspuns:
Consider că prima impresie este importantă pentru începutul unei relații de prietenie, deși ea nu trebuie absolutizată, deoarece oferă un prim contur al compatibilității dintre două persoane, care poate fi ulterior confirmat sau infirmat.
Un prim argument îl constituie chiar fragmentul din volumul *Dintr-un secol de viață* de Cella Delavrancea. Întâlnirea dintre autoare și Brâncuși începe sub semnul neîncrederii: sculptorul o „examina fără indulgență”, iar în privirea lui se citeau „șiretenie, bănuială și o sclipire de ostilitate”. Totuși, prima impresie nu rămâne definitivă – ea se schimbă rapid în momentul în care Cella dovedește sensibilitate artistică, numind obiectele de alamă „vii”. Astfel, prima impresie este punctul de plecare, dar relația se construiește prin descoperirea unor afinități reale.
Un al doilea argument vine din experiența personală: deseori, o primă întâlnire relaxată, marcată de interes reciproc și deschidere, facilitează apropierea rapidă de o persoană, în timp ce o impresie inițială negativă poate întârzia sau chiar bloca o prietenie, chiar dacă există, în timp, afinități comune.
În concluzie, prima impresie este importantă pentru că declanșează sau inhibă interesul inițial față de o persoană, însă o prietenie autentică se consolidează abia prin cunoaștere aprofundată și prin experiențe comune.
*De ce ia punctaj:* formulează clar opinia (da, este importantă), dezvoltă două argumente distincte (unul din text, unul din experiența personală), are concluzie pertinentă, folosește conectori (un prim argument, un al doilea argument, în concluzie), respectă limita minimă de cuvinte și normele limbii literare.
Subiectul al II-leaarată rezolvarea
Comentariu-model (minimum 50 de cuvinte):
Poezia *Cenușa visărilor* de Tudor Arghezi developă, prin imagini de o intensitate vizuală și auditivă tulburătoare, tema deșertăciunii și a eșecului iluziilor umane. Ideea poetică centrală – destrămarea viselor, transformate în „cenușă” – este susținută de metafore expresive: „Cenușa visărilor noastre / Se cerne grămezi peste noi”, sugerând apăsarea și inutilitatea aspirațiilor. Comparația „Precum se coboară pe glastre, / Atinse, petalele-albastre, / De-o gâză căzută de sus printre foi” aduce o notă de fragilitate și cădere lentă, aproape imperceptibilă.
În a doua strofă, personificările („Se scutură vântul şi geme”, „Pământul e una cu cerul”) și metaforele cosmice („Orașele-s bulgări și gheme”) amplifică senzația de haos universal, iar comparația „aerul – rece ca fierul” accentuează ostilitatea lumii. Ultima strofă reia motivul deșertăciunii prin metafora „Pământul e-o moară deșartă”, iar imaginea „larvelor cerșind adăpost” sugerează degradarea ființei. Versul final, „Ţărâna visării ce-a fost”, încheie poemul printr-o sinteză a temei: visul redus la materie moartă.
Astfel, mijloacele artistice (metafora, personificarea, comparația) nu sunt simple ornamente, ci instrumente prin care Arghezi developă, în registru expresionist, drama ființei confruntate cu eșecul idealurilor.
*De ce ia punctaj:* comentariul identifică explicit ideea poetică (deșertăciunea visării), o leagă de mijloace artistice concrete (metafore, personificări, comparații) citate exact din text, respectă minimul de 50 de cuvinte și are coerență logică.
Subiectul al III-leaarată rezolvarea
Eseu-model: particularități de construcție a personajului Ștefan Gheorghidiu din romanul *Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război* de Camil Petrescu
*Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război*, de Camil Petrescu, este un roman psihologic de analiză, a cărui construcție se bazează pe introspecție, monolog interior și tehnica fluxului conștiinței. Personajul central, Ștefan Gheorghidiu, ilustrează drama intelectualului lucid, confruntat atât cu iubirea, cât și cu absurdul războiului.
Din punct de vedere social, Ștefan Gheorghidiu este un tânăr student la filosofie, provenit dintr-o familie modestă, care moștenește o avere neașteptată de la un unchi. Din punct de vedere psihologic și moral, el este un personaj hipersensibil, analitic, obsedat de absolutul în iubire și de nevoia de certitudine, trăsături tipice eroului camilpetrescian.
O trăsătură esențială a personajului este gelozia obsesivă, generată de nevoia de a poseda absolut iubirea Elei. Această trăsătură reiese din episodul balului de la Odobești, unde Ștefan o surprinde pe Ela dansând și flirtând cu alți bărbați, iar monologul interior developă chinul geloziei: naratorul-personaj analizează fiecare gest al soției, construind ipoteze și suspiciuni care îi macină liniștea. O a doua secvență relevantă este cea a călătoriei la Odobești, unde Ștefan, suspicios, caută în comportamentul Elei dovezi ale infidelității, ajungând la concluzia că „a o iubi înseamnă a o poseda sufletește în întregime”, ceea ce developă nevoia absolutistă de certitudine afectivă.
Al doilea episod relevant pentru caracterizarea personajului este experiența frontului, din partea a doua a romanului. Aici, Ștefan Gheorghidiu, devenit ofițer, trăiește drama concretă a războiului, departe de lumea mondenă bucureșteană. Confruntarea cu moartea și cu absurdul conflictului developă o altă fațetă a personajului: luciditatea și detașarea de iluziile anterioare legate de iubire, printr-o relativizare existențială. Astfel, experiența dramatică a frontului estompează, treptat, obsesia geloziei, developând maturizarea morală a personajului.
Din punct de vedere al elementelor de structură și compoziție, romanul este construit pe tehnica narațiunii la persoana I, cu perspectivă narativă subiectivă, de tip „ich-Erzählung”, ceea ce permite developarea integrală a conștiinței personajului-narator. De asemenea, incipitul in medias res, cu episodul de pe front în care Gheorghidiu discută cu camarazii despre fidelitatea conjugală, developă structura circulară a romanului: planul erotic (analiza retrospectivă a căsniciei) se intersectează cu planul etic-existențial (experiența războiului), conferind romanului un caracter dublu, anunțat chiar de titlu.
Un alt element relevant este monologul interior, prin care se developă fluxul analitic al conștiinței personajului, tehnica fiind esențială pentru statutul romanului de roman psihologic și de analiză. Limbajul reflexiv, abundent în interogații retorice și disocieri conceptuale, developă dimensiunea intelectuală a personajului, caracteristică esteticii lovinesciene a romanului modern, de tip proustian.
În concluzie, Ștefan Gheorghidiu este un personaj construit prin tehnici narative moderne – naraţiune subiectivă, monolog interior, analiză psihologică minuțioasă – care developă drama intelectualului modern, sfâșiat între absolutul iubirii și absurdul existenței, impunându-se ca unul dintre cele mai complexe personaje ale prozei românești interbelice.
*De ce ia punctaj:* eseul respectă toate cele trei repere cerute (statutul personajului; o trăsătură ilustrată prin două scene comentate - gelozia la bal/Odobești și maturizarea pe front; două elemente de structură - perspectiva narativă/tehnica monologului interior și incipitul in medias res), are structura introducere-cuprins-încheiere, depășește 400 de cuvinte și folosește un limbaj literar adecvat analizei literare.
Răspunsuri finalearată rezolvarea
Subiectul I.A:
- „de-ale noastre” = muzică/folclor românesc autentic, opus repertoriului cult de pian.
- Caracter primitiv, rustic al atelierului (vatră, masă din trunchi, butuci).
- Atitudine inițial rezervată/ostilă, apoi caldă, apropiată – evoluție justificată prin citate.
- Motivul vizitei: curiozitatea stârnită de sculptura văzută la prietenul grec.
- Trăsătură: spirit de observație și sensibilitate artistică, dovedite prin intuiția asupra sculpturii.
Subiectul I.B: Opinie: da, prima impresie este importantă, dar nu definitivă; 2 argumente (text + experiență personală) + concluzie.
Subiectul al II-lea: Tema deșertăciunii visării, susținută de metafore, personificări, comparații.
Subiectul al III-lea: Eseu despre Ștefan Gheorghidiu (*Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război*), cu cele trei repere obligatorii.
Greșeli frecventearată rezolvarea
- La cerința 1 (Subiectul I.A), mulți elevi traduc literal expresia fără a o contextualiza la opoziția cult/popular, pierzând punctajul de interpretare.
- La cerința 3, elevii menționează doar o stare (ostilitate SAU apropiere), fără a surprinde evoluția, deși textul o cere implicit prin „justificare”.
- La cerința 5, mulți depășesc sau nu ating limita de cuvinte (30-50), ceea ce poate afecta punctajul de redactare.
- La textul argumentativ (I.B), se omite frecvent raportarea explicită la fragmentul dat, deși cerința o impune explicit.
- La comentariul liric (Subiectul al II-lea), se identifică figurile de stil fără a le lega de ideea poetică, deși cerința cere explicit „relația”.
- La eseul despre roman psihologic, se alege greșit un roman obiectiv/balzacian (ex. *Enigma Otiliei* tratat superficial ca psihologic) fără justificare adecvată a tehnicilor specifice – e preferabil Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu pentru roman psihologic autentic.
Recapitularearată rezolvarea
Subiectul I valorifică un fragment memorialistic despre Brâncuși, cerând înțelegere literală și interpretativă a textului, plus un text argumentativ despre prima impresie în prietenie. Subiectul al II-lea cere comentarea relației idee-mijloace artistice într-un poem de Arghezi, axat pe tema deșertăciunii. Subiectul al III-lea cere un eseu structurat despre un personaj dintr-un roman psihologic, cu cele trei repere obligatorii: statut, trăsătură ilustrată prin scene, elemente de structură/compoziție/limbaj.
Rezolvări înrudite la română
Întrebări de la elevi
Nicio întrebare încă. Pune tu prima — răspundem în pagină.
Vrei explicația în direct?
Spune ce nu ți-a ieșit, iar profesorii de română îți trimit propuneri cu dată, oră și tarif.
Cere ofertă pentru română