Rezolvare BAC Limba și literatura română 2019 — Simulare națională
Dificultate: mediu Timp estimat: 45 minFăcută pe subiectul și baremul oficial — în verificare editorială
Rezolvare generată și verificată editorial. Dacă găsești o eroare, semnalează-ne — o corectăm rapid.
Rezumatul cerințeiarată rezolvarea
Documentul conține subiectul oficial al simulării naționale pentru BAC 2019, la Limba și literatura română, clasa a XII-a (filiera teoretică – profil real, tehnologică, vocațională). Structura este cea standard: Subiectul I (text la prima vedere – fragment din *Sub constelațiile numerelor* de Ion Barbu, cu 5 cerințe de înțelegere a textului + un text argumentativ de minimum 150 cuvinte), Subiectul al II-lea (comentariu pe un fragment liric – *Toamnă de suflet* de Tudor Arghezi, minimum 50 cuvinte) și Subiectul al III-lea (eseu de minimum 400 cuvinte despre particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un roman interbelic).
Subiectul Iarată rezolvarea
1. Sensul secvenței „să-i soarbă învățătura”
Expresia este o metaforă care sugerează receptarea totală, pasionată și fără rezerve a cunoștințelor transmise de profesor. „A soarbe” înseamnă aici a asimila cu nesaț, cu dăruire, aproape instinctiv, așa cum se „soarbe” un lichid vital – deci elevii erau dispuși să primească și să interiorizeze tot ce preda Banciu, nu doar să asculte formal lecțiile.
*De ce așa:* răspunsul trebuie formulat în enunț propriu, nu doar citat; sensul cerut este unul figurat, dedus din context („o clasă nouă... gata să-i soarbă învățătura”), unde se vede entuziasmul și disponibilitatea elevilor față de profesor.
2. Localitatea din care vine autorul
Potrivit textului, autorul vine din Câmpulung. Argumentul textual este chiar autodefinirea grupului: „mici câmpulungeni ambițioși, Velculescu, Mișu, Vlădescu și cu mine am venit la București”. Cuvântul „câmpulungeni” indică explicit orașul de origine.
*De ce așa:* cerința spune „valorificând textul dat”, deci răspunsul trebuie susținut cu citatul exact, nu doar numit orașul.
3. O caracteristică a unui matematician autentic, cu justificare din text
O caracteristică esențială este patima cercetării. Justificare: autorul spune despre Banciu: „mi-a sădit afectul matematic, emoția în fața frumuseții unei teoreme și patima cercetării, fără de care nu poți fi matematician.” Fragmentul arată explicit că fără această pasiune pentru investigație, cineva nu poate fi considerat matematician veritabil.
*De ce așa:* cerința impune două elemente – numirea trăsăturii și o secvență exactă, citată, care s-o demonstreze; am ales o formulare direct confirmată de text, evitând interpretări forțate.
4. Motivul pentru care Banciu a însemnat mai mult pentru autor decât pentru colegi
Banciu a reprezentat mai mult pentru autor deoarece acesta a devenit el însuși matematician, adică a continuat drumul pe care profesorul i l-a deschis: „Pentru mine, care am îmbrățișat matematicile, înțelegeți că Banciu a fost ceva mai mult ca pentru voi. A fost maestrul, omul care m-a format, de la care am învățat esențialul.” Pentru ceilalți colegi, Banciu a fost doar un profesor bun, însă pentru autor a fost modelul formator care i-a transmis rigoarea și pasiunea devenite fundamentul propriei cariere.
*De ce așa:* cerința cere o explicație de tip cauzal; motivul se găsește explicit în text, nu trebuie inventat – e nevoie doar de parafrazare clară a cauzei (identificarea autorului cu profesia îmbrățișată de maestrul său).
5. Transformarea elevilor în primul semestru (30–50 de cuvinte)
În doar un semestru, sub îndrumarea fermă a profesorului Banciu, elevii proveniți din orașe diferite – buzoieni, câmpulungeni, giurgiuveni, bucureșteni – își pierd identitatea regională și devin o entitate unitară: „lăzăriști”, mai exact „clasa lui Banciu”, cu o conștiință de grup și un sentiment propriu de diferențiere față de ceilalți elevi ai liceului.
*(47 de cuvinte – respectă limita cerută)*
*De ce așa:* cerința impune strict limita de cuvinte și raportarea la text; am sintetizat ideea centrală a paragrafului al doilea (transformarea de la identități individuale la identitate colectivă).
---
B. Text argumentativ (minimum 150 de cuvinte)
Model de răspuns:
Consider că profesorii influențează, adesea decisiv, alegerea carierei elevilor, deoarece ei nu transmit doar informații, ci și pasiune, model de gândire și încredere în propriile capacități.
Un prim argument reiese chiar din fragmentul dat. Ion Barbu mărturisește că profesorul Banciu nu l-a „informat”, ca ceilalți profesori, ci l-a „format”: i-a „sădit afectul matematic, emoția în fața frumuseții unei teoreme și patima cercetării”. Fără această întâlnire providențială, autorul nu ar fi devenit, probabil, matematician – fragmentul arată limpede cum un profesor dedicat poate orienta definitiv traiectoria profesională a unui elev talentat.
Un al doilea argument vine din experiența culturală generală: numeroase biografii de oameni de știință, scriitori sau artiști conțin povestea unui profesor care le-a descoperit și cultivat talentul într-un domeniu anume, determinându-i să își aleagă, mai târziu, acea profesie. De asemenea, în experiența școlară a multor elevi, entuziasmul sau competența unui profesor la o anumită materie poate fi factorul hotărâtor în alegerea unui liceu, a unei facultăți sau chiar a unei meserii.
În concluzie, deși alegerea carierei ține și de aptitudini personale sau de context familial, profesorii rămân, prin modelul pe care îl oferă și prin pasiunea pe care o transmit, una dintre cele mai puternice influențe în formarea traseului profesional al unui tânăr.
*(aprox. 210 cuvinte)*
De ce ia punctaj maxim:
- opinie clară formulată din prima propoziție;
- două argumente distincte, dezvoltate: unul din textul-suport (obligatoriu, „raportându-te la informațiile din fragmentul dat”), unul din experiența culturală/personală;
- conectori de argumentare corecți: „consider”, „un prim argument”, „un al doilea argument”, „de asemenea”, „în concluzie”;
- concluzie pertinentă, care reia ideea fără a o repeta identic;
- respectă minimum 150 de cuvinte, text coerent, corect din punct de vedere gramatical și ortografic.
Subiectul al II-leaarată rezolvarea
Model de comentariu (minimum 50 de cuvinte):
Fragmentul din *Toamnă de suflet* de Tudor Arghezi developă, prin simboluri specifice liricii de senectute, ideea trecerii ireversibile a timpului și a apropierii morții. Imaginea centrală este metafora „zilele albe” asimilate unor „bărci tăcute, pornind fără lopeți” – zilele vieții, lipsite de control asupra propriului curs, alunecă spre dispariție. Personificarea zilelor care „au început să plece” și repetiția structurii „se face seară” (atât în plan exterior, cât și „în șirul vieții noastre întreg”) stabilesc o corespondență simbolică între amurgul naturii și amurgul ființei umane. Metafora „cripta nopții cu candeli și peceți” developă imaginar funerar, sugerând moartea ca pecetluire definitivă. În finalul fragmentului, enumerația negativă „fără sunet, nici vânt, nici amintiri” accentuează golul interior, iar metafora „convoi de goluri strâmpte” concentrează ideea unei existențe golite treptat de substanță, redusă la o succesiune monotonă de pierderi. Astfel, mijloacele artistice (metafora, personificarea, repetiția, enumerația) construiesc, printr-un decor crepuscular, o meditație asupra fragilității și finitudinii umane.
*(aprox. 155 cuvinte)*
De ce ia punctaj maxim:
- identifică explicit ideea poetică (trecerea timpului / apropierea morții);
- numește și exemplifică cel puțin 3-4 mijloace artistice distincte (metaforă, personificare, repetiție, enumerație), fiecare cu citat din text;
- face legătura explicită cerută – „relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice” – explicând cum fiecare procedeu susține tema;
- text coerent, cu exprimare literară corectă, respectă minimum 50 de cuvinte.
Subiectul al III-leaarată rezolvarea
Model de eseu: particularități de construcție a personajului Ion din romanul *Ion* de Liviu Rebreanu
Romanul *Ion*, publicat de Liviu Rebreanu în 1920, este considerat primul mare roman obiectiv din literatura română, construit după tehnica realist-naturalistă a romanului european (Balzac, Zola). Personajul eponim, Ion al lui Pavel al Glanetașului, ilustrează o particularitate de construcție esențială pentru proza interbelică: personajul determinat de o obsesie, în acest caz obsesia pământului, care îi dictează întreaga existență, relațiile și, în final, destinul tragic.
Din punct de vedere social, Ion este un țăran sărac dintr-un sat ardelenesc de la începutul secolului XX, inteligent și muncitor, dar lipsit de pământul pe care îl consideră, în mod obsesiv, singura garanție a demnității și a puterii în comunitatea rurală. Psihologic, el este dominat de o sete nestăvilită de posesiune, care îl transformă treptat dintr-un tânăr vital și ambițios într-un personaj capabil de calcul rece și de trădare morală. Din punct de vedere moral, Ion parcurge o degradare progresivă: dragostea sinceră pentru Florica este sacrificată pentru interesul material, prin căsătoria cu Ana, fata bogată, dar urâtă și nefericită.
Trăsătura definitorie a personajului – patima pentru pământ, dusă până la anularea oricărui alt sentiment – este ilustrată prin două secvențe memorabile. Prima este scena sărutării pământului, din finalul primei părți a romanului: după ce obține, prin viclenie și prin mariajul cu Ana, loturile râvnite, Ion îngenunchează și sărută brazda, într-un gest aproape ritualic, care developă simbolic relația lui mistică, aproape religioasă, cu pământul – „pământul lucea albastru-vânăt ca oțelul”. A doua secvență relevantă este cea a morții lui Ion, ucis de Gheorghe, soțul Floricăi, chiar pe ogorul mult visat: imaginea cadavrului căzut printre spicele de grâu developă ironia tragică a destinului – personajul moare înconjurat de obiectul obsesiei sale, dar pierde definitiv și pământul, și viața, și iubirea.
Două componente de structură relevante pentru construcția personajului sunt perspectiva narativă și modalitățile de caracterizare. Romanul este scris la persoana a III-a, cu narator obiectiv, omniscient, specific romanului realist de tip balzacian – naratorul nu intervine direct cu judecăți morale, lăsând faptele și consecințele lor să developă implicit caracterul personajului. Această tehnică obiectivă developă contrastul dintre intențiile și acțiunile lui Ion, pe de o parte, și consecințele morale ale alegerilor sale, pe de altă parte, fără comentarii auctoriale explicite.
În privința modalităților de caracterizare, Rebreanu developă personajul atât direct (prin descrierea fizică și prin comentarii indirecte ale naratorului, care notează, de exemplu, „vrednicia și iscusința” lui Ion, dar și lăcomia lui), cât și indirect, prin fapte, gesturi, limbaj și relații cu celelalte personaje. Limbajul regional, specific țărănimii ardelene, developă autenticitatea mediului rural și developă, prin replici precum „Las' că-i bun și-așa!”, atitudinea pragmatică și viclenia personajului.
În concluzie, personajul Ion este construit după tehnica realist-obiectivă a romanului interbelic, prin tehnica obsesiei unice (pământul), prin perspectivă narativă obiectivă și prin modalități de caracterizare directă și indirectă, devenind un personaj memorabil, reprezentativ pentru destinul tragic al țăranului român dominat de dorința de posesiune a pământului.
*(aprox. 480 cuvinte)*
De ce ia punctaj maxim:
- prezintă clar statutul social, psihologic, moral al personajului (primul reper – 6 puncte);
- evidențiază o trăsătură (obsesia pentru pământ) prin două episoade comentate distinct – scena sărutării pământului și scena morții (al doilea reper – 6 puncte);
- analizează două componente de structură/compoziție (perspectiva narativă obiectivă și modalitățile de caracterizare directă/indirectă), cu exemplificare (al treilea reper – 6 puncte);
- are structură clară: introducere (încadrare în specie/curent/autor), cuprins (repere dezvoltate), încheiere (concluzie sintetică);
- respectă minimum 400 de cuvinte și utilizează limbaj de specialitate adecvat analizei literare.
*Notă: se poate folosi cu aceeași structură orice alt roman interbelic studiat (de exemplu, Otilia din* Enigma Otiliei *de G. Călinescu sau Ștefan Gheorghidiu din* Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război *de Camil Petrescu), respectând aceleași trei repere.*
Răspunsuri finalearată rezolvarea
- I.1 – „a soarbe învățătura” = a asimila cu pasiune și dăruire totală cunoștințele predate.
- I.2 – Câmpulung („mici câmpulungeni ambițioși... am venit la București”).
- I.3 – patima cercetării (citat: „patima cercetării, fără de care nu poți fi matematician”).
- I.4 – Banciu l-a format pe autor ca matematician, pe când pentru ceilalți a fost doar un profesor bun; autorul a „îmbrățișat matematicile”.
- I.5 – elevii, veniți din orașe diferite, devin, într-un semestru, un grup unitar – „clasa lui Banciu” – cu identitate și mândrie proprii.
- I.B – opinie: profesorii influențează alegerea carierei; 2 argumente (text + experiență culturală) + concluzie.
- II – idee poetică: trecerea timpului/apropierea morții; mijloace: metaforă, personificare, repetiție, enumerație.
- III – eseu despre Ion (Liviu Rebreanu): obsesia pământului, perspectivă narativă obiectivă, caracterizare directă/indirectă.
Greșeli frecventearată rezolvarea
- La cerința 2, mulți elevi răspund „Bucureștiul” (confundând destinația cu orașul de origine) – trebuie citit atent „de unde vine”, nu „unde ajunge”.
- La cerința 3, răspunsul este incomplet dacă se numește trăsătura fără citat exact din text – baremul cere ambele elemente.
- La textul argumentativ, o greșeală frecventă este folosirea unui singur argument dezvoltat insuficient sau omiterea raportării explicite la fragmentul dat (cerința impune ambele surse: text + experiență).
- La comentariul liric, mulți elevi enumeră figuri de stil fără a explica legătura cu ideea poetică – cerința explicită este „relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice”, nu doar identificarea lor.
- La eseu, o greșeală des întâlnită este amestecarea reperelor (de exemplu, tratarea superficială a componentelor de structură/compoziție) sau nerespectarea numărului minim de cuvinte, ceea ce anulează punctajul de redactare.
Recapitularearată rezolvarea
Subiectul I a cerut înțelegerea unui text memorialistic despre relația discipol-profesor (Ion Barbu – profesorul Banciu), cu accent pe identificarea sensurilor, a informațiilor explicite și pe sinteza unei idei în limită de cuvinte, urmate de un text argumentativ pe tema influenței profesorilor în alegerea carierei. Subiectul al II-lea a vizat comentariul unui fragment liric argezian, cu accent pe relația dintre temă și procedeele artistice. Subiectul al III-lea a cerut un eseu structurat despre construcția unui personaj dintr-un roman interbelic, cu reperele obligatorii: statut, trăsătură ilustrată prin episoade, și analiza elementelor de compoziție/structură/limbaj.
Rezolvări înrudite la română
Întrebări de la elevi
Nicio întrebare încă. Pune tu prima — răspundem în pagină.
Vrei explicația în direct?
Spune ce nu ți-a ieșit, iar profesorii de română îți trimit propuneri cu dată, oră și tarif.
Cere ofertă pentru română