Subiect și barem BAC 2025 Istorie
2025
Iunie–Iulie
Varianta 1
Rezolvare explicată

Rezolvare BAC 2025 Istorie — Iunie–Iulie, varianta 1, pas cu pas

Subiectul și baremul sunt documentele oficiale ale Ministerului Educației; rezolvarea de mai jos este explicația echipei MeditatiiDirect.ro, cu punctajul din barem pentru fiecare cerință.

Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2025 la Istorie, sesiunea iunie–iulie, varianta 1 (profil umanist, artistic, sportiv, pedagogic, teologic). Subiectul I pornește de la democrațiile populare din Europa de Est după 1945 (Stalin, Jdanov, ruptura Tito–Stalin, Primăvara de la Praga), Subiectul al II-lea de la domnia lui Petru Rareș (lupta de la Feldioara, 1529, campania lui Suleiman Magnificul, 1538), iar eseul cere constituirea și evoluția statului român între 1857 și 1918. Toate răspunsurile urmează baremul oficial.

Cum se dă proba: toate subiectele sunt obligatorii, timpul de lucru este de 3 ore, iar 10 puncte se acordă din oficiu. La cerințele „din sursă” răspunsul se ia din text (citat sau reformulat); la cerințele fără sursă se folosesc cunoștințele proprii.

Subiectul I (30 de puncte)

1. Un lider politic din sursa A (2p) — Stalin (sau Andrei Jdanov).

2. O informație din sursa B despre Primăvara de la Praga (2p) — „O viguroasă mișcare de eliberare s-a afirmat chiar în Partidul Comunist Cehoslovac” (se acceptă și: a avut loc în 1968).

3. Două spații istorice prezente în ambele surse (2 × 3p) — România și Iugoslavia (se acceptă și Albania, Cehoslovacia).

4. Sursa care susține că planul liderului sovietic este refuzat de conducătorii români (3p) — B („În 1964, conducătorii români au refuzat planul [...] stabilit de Hrușciov”).

5. Relație cauză–efect din sursa A (7p)

  • Cauza: „armatele sale ocupau deja zonele respective”.
  • Efectul: „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun”.

Altă variantă corectă: cauza — Stalin „s-a dovedit mult mai prudent” când a fost vorba să impună regimuri de tip sovietic; efectul — „în primii doi ani de după război, numai Iugoslavia și Albania au instituit dictaturi comuniste”.

6. Două fapte istorice din statul român, 1948–1960 (2 × 1p menționare + 2 × 2p prezentare)

  • Constituția din 1948 — adoptată în aprilie 1948, după proclamarea Republicii Populare Române (30 decembrie 1947); a consacrat noul regim de „democrație populară” și a permis naționalizarea mijloacelor de producție.
  • Colectivizarea agriculturii — începută în martie 1949, a transformat prin constrângere gospodăriile țărănești în gospodării agricole colective, după model sovietic; țăranii care s-au opus au fost persecutați, iar procesul s-a încheiat în 1962.

(Se acceptă și: naționalizarea din iunie 1948, înființarea partidului unic — PMR, februarie 1948 —, Constituția din 1952, retragerea trupelor sovietice în 1958.)

7. O asemănare între două practici politice interne de după 1990 (4p)

Organizarea de alegeri libere (1990) și adoptarea Constituției din 1991 prin referendum au în comun caracterul democratic (ambele respectă drepturile și libertățile cetățenești). Se punctează doar asemănarea formulată clar.

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

1. Un domnitor al Moldovei (2p) — Petru Rareș (sau Ștefan Lăcustă).

2. Secolul (2p) — secolul al XVI-lea.

3. Lupta din 1529 și o caracteristică (3p + 3p) — lupta de la Feldioara (22 iunie 1529); caracteristică: oștile moldovene au învins armatele lui Ferdinand de Habsburg, asigurând succesul adepților lui Ioan Zápolya.

4. Două măsuri de politică internă (2 × 3p):

  • „a întărit domnia, a limitat imunitățile marii boierimi”;
  • „a sporit siguranța drumurilor, a ridicat importante edificii de apărare și de închinăciune” (se acceptă și: a refăcut capitala țării, cetăți, târguri și mănăstiri).

5. Punct de vedere + două informații din sursă (4p + 2 × 3p)

Punct de vedere: Relațiile dintre Moldova și Imperiul Otoman au avut consecințe negative pentru Moldova.

Informații care îl susțin:

  1. „În timpul acestei expediții, otomanii au răpit Moldovei cetatea Tighina, cu teritoriul din jur, transformând-o în raia cu numele de Bender.”
  2. „Pe când Petru Rareș lupta cu tătarii, boierii, epuizați de lupte, au predat țara sultanului, care l-a numit domn pe Ștefan Lăcustă.”

Atenție: baremul nu punctează doar punctul de vedere sau doar informațiile — ai nevoie de ambele.

6. Argument: la începutul secolului al XVIII-lea au loc acțiuni care vizează instituția domniei în Moldova (4p)

Model: Afirmația este adevărată deoarece, prin Tratatul de la Luțk (1711), încheiat între domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir, și țarul Rusiei, Petru cel Mare, se prevedea ca domnia să devină ereditară în familia Cantemir, iar țara să fie eliberată de suzeranitatea otomană. După înfrângerea de la Stănilești (1711), otomanii au răspuns prin instaurarea regimului fanariot, numind direct domni greci din Fanar, începând cu Nicolae Mavrocordat. Așadar, la începutul secolului al XVIII-lea au avut loc acțiuni care au vizat instituția domniei din Moldova.

Barem: faptul istoric cu două informații + conectorii de cauzalitate și de concluzie.

Subiectul al III-lea — eseu (30 de puncte)

Tema: constituirea și evoluția statului român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea.

Schema baremului (24p informație + 6p redactare): o acțiune din 1857–1859 — 2p menționare + 3p prezentare cu relație cauză–efect; o măsură din 1861–1866 — 2p + două aspecte 2 × 3p; două fapte de politică externă 1875–1885 — 2 × 3p; punct de vedere despre politica externă 1916–1918 — 1p + argument istoric 4p. Redactare: limbaj istoric 2p, structură 1p, succesiune cronologică 2p, încadrarea în aproximativ două pagini 1p.

Eseu-model

Introducere. După Războiul Crimeii (1853–1856), problema românească a devenit o problemă europeană. În deceniile următoare, românii au reușit să-și creeze un stat modern, să-și câștige independența și, la sfârșitul Primului Război Mondial, să desăvârșească unitatea națională.

O acțiune din perioada 1857–1859. Prin Tratatul de pace de la Paris (1856), marile puteri au hotărât consultarea populației din Principate. Ca urmare, în 1857 s-au întrunit Adunările ad-hoc ale Moldovei și Țării Românești, care au adoptat rezoluții asemănătoare: unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România, prinț străin dintr-o familie domnitoare a Europei, autonomie și neutralitate, guvern reprezentativ și constituțional. Deoarece Convenția de la Paris (1858) nu a acordat unirea deplină, românii au folosit o lacună a acesteia și l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei (5 ianuarie 1859) și al Țării Românești (24 ianuarie 1859), realizând astfel unirea.

O măsură din perioada 1861–1866. O măsură esențială a domniei lui Cuza a fost Legea rurală, promulgată în august 1864, după lovitura de stat din mai 1864. Legea a desființat clăcile și dijmele, eliberând țăranii de obligațiile feudale, și i-a împroprietărit pe țăranii clăcași cu loturi de pământ în funcție de numărul de vite de muncă, în schimbul unor despăgubiri plătite proprietarilor în 15 ani. Ea a rezolvat doar parțial problema agrară, deoarece loturile primite erau mici.

Relațiile internaționale în perioada 1875–1885. În contextul crizei orientale, România a încheiat Convenția cu Rusia (4 aprilie 1877), care permitea trecerea trupelor ruse pe teritoriul românesc. După proclamarea independenței (9 mai 1877), armata română a participat la luptele de la Plevna (cucerirea redutei Grivița, august 1877), iar independența a fost recunoscută la Congresul de la Berlin (1878). În 1883, pentru a ieși din izolare, România a aderat la Tripla Alianță.

Politica externă în perioada 1916–1918. Consider că politica externă a României în perioada 1916–1918 a fost influențată de marile alianțe ale Primului Război Mondial. Argumentul meu este că, deoarece România urmărea eliberarea teritoriilor locuite de români din Austro-Ungaria, a semnat în august 1916 Tratatul de la București cu Antanta, prin care aliații recunoșteau dreptul ei asupra Transilvaniei, Banatului și Bucovinei, iar la 14/27 august 1916 a intrat în război împotriva Puterilor Centrale. Așadar, opțiunile României au fost determinate de alianța cu Antanta, care i-a garantat obiectivele naționale.

Concluzie. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, statul român a parcurs drumul de la unirea Principatelor la independență și apoi la Marea Unire din 1918, când s-a desăvârșit statul național unitar.

Sfat: reține reperele 1857, 1859, 1864, 1877, 1878, 1883, 1916, 1918 și folosește conectorii „deoarece”, „ca urmare”, „așadar”.

Vrei să iei nota pe care ți-o dorești la BAC 2025?

Ai lucrat subiectul de Istorie? Pe MeditatiiDirect.ro îl poți relua cu un profesor sau cu Profesorul AI, exact pe punctele unde ai pierdut puncte la barem.

Alte subiecte BAC Istorie rezolvate