Subiect și barem BAC 2026 Istorie
2026
Iunie–Iulie
Varianta 3
Rezolvare explicată

Rezolvare BAC 2026 Istorie — Iunie–Iulie, varianta 3, pas cu pas

Subiectul și baremul sunt documentele oficiale ale Ministerului Educației; rezolvarea de mai jos este explicația echipei MeditatiiDirect.ro, cu punctajul din barem pentru fiecare cerință.

Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2026 la Istorie, sesiunea iunie–iulie, varianta 3 (profil umanist, artistic, sportiv, pedagogic, teologic). Subiectul I pornește de la Convenția de la Paris (1858) și domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Subiectul al II-lea de la întemeierea Moldovei (Dragoș, Bogdan, Lațcu, Petru I Mușat), iar eseul cere evoluția politică a României în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Toate răspunsurile urmează baremul oficial.

Cum se dă proba: toate subiectele sunt obligatorii, timpul de lucru este de 3 ore, iar 10 puncte se acordă din oficiu. La cerințele „din sursă” răspunsul se ia din text (citat sau reformulat); la cerințele fără sursă se folosesc cunoștințele proprii.

Subiectul I (30 de puncte)

1. Noua constituție din sursa B (2p) — Statutul Dezvoltător (al Convenției de la Paris), promulgat de Cuza în 1864.

2. O informație despre domn, din sursa A (2p) — Domnul urma să fie ales în fiecare țară pe viață de către Adunarea electivă. (Se acceptă și: „fiecare Principat urma să fie condus de câte un domn și miniștrii săi”, „domn putea fi fiecare muntean sau moldovean, cu un venit de 3 000 de galbeni”.)

3. Două spații istorice prezente în ambele surse (2 × 3p) — Moldova și Țara Românească. (Se acceptă și Imperiul Otoman / Poarta.)

4. Sursa care susține compromisul puterilor în problema unirii (3p) — A („În problema unirii [...] se alesese o cale de compromis”).

5. Relație cauză–efect din sursa B (7p)

  • Cauza: „Prin legea din [...] 1863 au fost trecute în proprietatea statului «toate averile mănăstirești».”
  • Efectul: „Ca urmare, aproximativ un sfert din teritoriul țării a devenit patrimoniu al statului.”

Altă variantă corectă: cauza — „domnul era obligat să colaboreze cu două guverne”; efectul — „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase”.

6. Două fapte istorice din perioada 1866–1886 (2 × 1p menționare + 2 × 2p prezentare)

  • Constituția din 1866 — adoptată la 1 iulie 1866, la începutul domniei lui Carol I, după modelul constituției belgiene; a instituit monarhia constituțională ereditară și principiul separației puterilor în stat.
  • Obținerea independenței de stat — proclamată în Parlament la 9 mai 1877 de Mihail Kogălniceanu, a fost câștigată pe câmpul de luptă în războiul ruso-româno-turc (Plevna, Grivița) și recunoscută internațional prin Tratatul de la Berlin (1878).

(Se acceptă și: proclamarea Regatului României, 1881; aderarea la Tripla Alianță, 1883.)

7. O asemănare între două acțiuni ale României în relațiile internaționale, 1917–1920 (4p)

Luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz (1917) și participarea la Conferința de Pace de la Paris (1919–1920) au în comun faptul că România a acționat în colaborare cu Antanta. (Se acceptă și: ambele acțiuni urmăresc apărarea / recunoașterea intereselor naționale; dacă alegi două acțiuni militare, de exemplu luptele din 1917 și campania din Ungaria din 1919, asemănarea poate fi caracterul militar.) Se punctează doar asemănarea formulată clar.

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

1. Capitala Moldovei (2p) — Siret.

2. Secolul (2p) — secolul al XIV-lea (anii 1364, 1369–1391).

3. Conducătorul răscoalei din Maramureș și o acțiune a sa în Moldova (3p + 3p) — Bogdan; acțiune: l-a îndepărtat pe Balc, urmașul lui Dragoș, de la putere (sau: a înfrânt în 1364 oastea trimisă de Ludovic I, astfel că Moldova ieșea de sub dominația ungară).

4. Două informații despre marcă (2 × 3p)

  • era „o formațiune politico-militară de apărare”, înființată pentru a nu permite pătrunderea tătarilor în Transilvania;
  • „În fruntea acestei formațiuni l-a numit pe Dragoș” (regele Ungariei, Ludovic de Anjou). Se acceptă și: era situată pe versantul estic al Carpaților.

5. Punct de vedere + două informații din sursă (4p + 2 × 3p)

Punct de vedere: Acțiunile conducătorilor Moldovei în perioada 1369–1391 au urmărit consolidarea statului și apărarea lui față de pretențiile Ungariei.

Informații care îl susțin:

  1. „Pentru a preîntâmpina acest pericol [expansiunea maghiară], Lațcu [...] a adresat papei Urban al V-lea rugămintea de a înființa o episcopie catolică în Moldova.”
  2. „Pentru Moldova, importanța politică a acestui tratat consta în faptul că Petru I Mușat își asigura astfel protecția Poloniei împotriva vechilor pretenții maghiare la pământurile est-carpatice.”

Atenție: baremul nu punctează doar punctul de vedere sau doar informațiile — ai nevoie de ambele.

6. Argument: în secolul al XV-lea românii participă la acțiuni militare antiotomane (4p)

Model: Afirmația este adevărată deoarece, în bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475), domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, a învins o mare oaste otomană condusă de Soliman Pașa, trimisă de sultanul Mehmed al II-lea să pedepsească refuzul Moldovei de a plăti tributul. Așadar, românii au participat în secolul al XV-lea la acțiuni militare cu caracter antiotoman.

(Se acceptă și: participarea lui Iancu de Hunedoara la cruciada de la Varna, 1444; asediul Belgradului, 1456; campania lui Vlad Țepeș din 1462.) Barem: faptul istoric cu două informații + conectorii de cauzalitate („deoarece”, „pentru că”) și de concluzie („așadar”, „astfel”).

Subiectul al III-lea — eseu (30 de puncte)

Tema: evoluția politică a României în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Schema baremului (24p informație + 6p redactare): constituția din etapa stalinismului — 2p menționare + 3p prezentare cu relație cauză–efect; două acțiuni în relațiile internaționale 1955–1969 — 2 × 3p; o practică politică 1970–1988 — 2p + două aspecte 2 × 3p; punct de vedere despre democrația din 1990–1997 — 1p + argument istoric 4p. Redactare: limbaj istoric 2p, structură (introducere–cuprins–concluzie) 1p, succesiune cronologică 2p, încadrarea în aproximativ două pagini 1p.

Eseu-model

Introducere. După cel de-Al Doilea Război Mondial, România a intrat în sfera de influență sovietică, iar regimul comunist instaurat după abdicarea forțată a regelui Mihai I (30 decembrie 1947) a transformat profund viața politică a țării, până la Revoluția din decembrie 1989, după care s-a revenit la democrație.

Constituția din etapa stalinismului. În etapa stalinismului a fost adoptată Constituția din 1952 (septembrie 1952). Deoarece regimul de la București urma fidel modelul sovietic, constituția a fost inspirată de constituția sovietică din 1936 și menționa în mod explicit rolul de „eliberator” al Uniunii Sovietice. Ea consfințea rolul conducător al Partidului Muncitoresc Român în stat și societate, așa că pluralismul politic era practic desființat, iar drepturile cetățenești erau doar formale.

Relațiile internaționale în perioada 1955–1969. În 1955, România a devenit stat membru fondator al Organizației Tratatului de la Varșovia, alianța militară a statelor comuniste condusă de URSS, și, în același an, a fost admisă în Organizația Națiunilor Unite. După retragerea trupelor sovietice (1958) și Declarația din aprilie 1964, România a început să se distanțeze de Moscova: în 1967 a stabilit relații diplomatice cu Republica Federală Germania, iar în august 1968 Nicolae Ceaușescu a condamnat public invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia, gest care a sporit prestigiul internațional al țării.

O practică politică din perioada 1970–1988. O practică politică specifică acestei perioade a fost cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Ea s-a accentuat după „Tezele din iulie” 1971, adoptate în urma vizitei în China și Coreea de Nord, când regimul a preluat modelul asiatic de glorificare a liderului. Cultul personalității s-a manifestat mai ales în domeniul cultural și în propagandă (festivalul „Cântarea României”, presa, manualele), iar în anii '80 a fost însoțit de supravegherea strictă a populației prin Securitate și de încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Democrația în perioada 1990–1997. Consider că democrația din România în perioada 1990–1997 a fost consolidată prin măsuri legislative. Argumentul meu este că, deoarece după căderea regimului comunist era necesar un nou cadru legal, Adunarea Constituantă a adoptat Constituția din 1991, aprobată prin referendumul din 8 decembrie 1991, care a consacrat statul de drept, pluralismul politic, separația puterilor și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale. Așadar, prin noua constituție democrația a fost pusă pe baze legale solide, iar alegerile din 1996 au adus prima alternanță pașnică la putere.

Concluzie. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, România a trecut de la stalinism și național-comunism, marcate de partid unic, represiune și cult al personalității, la un regim democratic întemeiat pe Constituția din 1991, deschizând drumul spre integrarea euro-atlantică.

Sfat: nu învăța eseul pe de rost — reține structura (cele 4 cerințe, în ordine cronologică) și faptele cheie: 1952, 1955, 1967, 1968, 1971, 1991.

Vrei să iei nota pe care ți-o dorești la BAC 2026?

Ai lucrat subiectul de Istorie? Pe MeditatiiDirect.ro îl poți relua cu un profesor sau cu Profesorul AI, exact pe punctele unde ai pierdut puncte la barem.

Alte subiecte BAC Istorie rezolvate