Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2025 la Psihologie, sesiunea iunie–iulie, varianta 1. Cuprinde grila, textul despre scris, limbaj și gândire, strategiile rezolutive, funcția persuasivă a limbajului și studiul de caz despre actorul Toma Caragiu — tipul temperamental după Jung (extravertit), aptitudinile manageriale și trăsăturile de caracter după Allport. Răspunsurile urmează baremul oficial.
Cum se dă proba: toate subiectele sunt obligatorii, timpul de lucru este de 3 ore, iar 10 puncte se acordă din oficiu. La cerințele „ilustrați printr-un exemplu” se cere un exemplu concret; o explicație doar teoretică primește jumătate din punctaj.
Subiectul I — grilă (30 de puncte)
Răspunsuri: 1 – b; 2 – a; 3 – c; 4 – d; 5 – b; 6 – a; 7 – c; 8 – d; 9 – b; 10 – c.
- b) senzația — reflectă însușiri izolate ale obiectelor (culoare, intensitate, duritate).
- a) imagine primară — percepția apare doar în prezența obiectului, prin acțiunea lui directă asupra analizatorilor.
- c) schematică — reprezentarea reține doar însușirile importante, fără detalii.
- d) secundare — trebuințele formate în cursul vieții (materiale, spirituale, sociale), spre deosebire de cele primare (biologice, fiziologice), care sunt înnăscute.
- b) mimică — expresiile feței. Pantomimica se referă la mișcările întregului corp.
- a) — distributivitatea este capacitatea de a urmări simultan mai multe activități. Variantele b, c și d descriu stabilitatea, mobilitatea (flexibilitatea) și concentrarea atenției.
- c) voința — autoreglare verbală conștientă, efort voluntar pentru depășirea obstacolelor.
- d) — procedeele algoritmice și gândirea convergentă (o singură soluție, pași ficși) nu favorizează creativitatea; aceasta este stimulată de gândirea divergentă și de procedeele euristice.
- b) cognitive — sursa motivației este curiozitatea, nevoia de a cunoaște.
- c) primare — afectele primare sunt înnăscute, spontane, slab controlate și condiționate biologic.
Barem: 10 × 3p.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
a) Două procese psihice și înțelesul lor (6 puncte)
- Limbajul — activitatea de comunicare interumană prin intermediul limbii; are forme externe (oral, scris) și interne (limbajul intern, „vorbirea pentru sine”).
- Gândirea — procesul cognitiv superior de reflectare mijlocită, generalizată și abstractă a însușirilor esențiale ale obiectelor și ale relațiilor dintre ele, prin operații precum analiza, sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea.
Barem: 2 × 1p. + 2 × 2p.
b) Trei caracteristici ale limbajului scris (6 puncte)
- Este mai elaborat și mai organizat decât limbajul oral: ideile sunt selectate, ordonate și formulate atent.
- Este centrat pe mesaj și are un caracter monologat — interlocutorul lipsește, deci textul trebuie să fie complet și explicit.
- Are un caracter permanent — mesajul poate fi păstrat, recitit și corectat; în plus, scrisul folosește mijloace grafice în locul intonației și al gesturilor.
(Se acceptă și caracteristici ale gândirii: caracter mijlocit, abstract, generalizat, procesual, operațional.)
c) Interacțiunea limbaj – gândire (≈ o pagină, 8 puncte)
Model: Gândirea și limbajul formează o unitate. Pe de o parte, limbajul este instrumentul gândirii: noțiunile, judecățile și raționamentele se formează și se exprimă cu ajutorul cuvintelor. Cuvântul fixează rezultatul abstractizării și generalizării, astfel încât putem opera cu idei în absența obiectelor. Limbajul intern, rapid, prescurtat și predicativ, este forma în care gândim de cele mai multe ori, iar textul arată că scrisul este „coordonat din interior” tocmai prin mijloacele limbajului intern și ale gândirii.
Pe de altă parte, gândirea organizează limbajul: ea selectează informațiile, le ordonează logic și le dă semnificație înainte ca ele să fie exprimate. Un text scris coerent presupune ca autorul să-și fi clarificat mai întâi ideile — să le fi analizat, comparat și sintetizat. Limbajul scris, la rândul său, obligă gândirea la precizie: când scriem, observăm mai ușor contradicțiile și golurile din propriul raționament și ne corectăm.
Prin urmare, limbajul și gândirea se condiționează reciproc: limbajul oferă gândirii un suport și un mijloc de exprimare, iar gândirea conferă limbajului sens, ordine și coerență.
Barem: 8p. explicație adecvată și o pagină (± ¼); 6p. fără încadrare; 3p. superficială.
d) O strategie rezolutivă — exemplu (4 puncte)
Strategia euristică (prin încercare și eroare dirijată): Mihai trebuie să-și organizeze bugetul de 500 de lei pentru o excursie și nu are o formulă gata făcută. Pornește de la cheltuiala cea mai mare (cazarea), estimează apoi transportul și mesele, compară variante (tren sau autocar, cazare cu sau fără mic-dejun) și renunță la cele care depășesc suma, până găsește o combinație potrivită. Spre deosebire de strategia algoritmică — pași ficși care duc sigur la rezultat, de exemplu aplicarea formulei pentru ecuația de gradul al II-lea —, strategia euristică reduce numărul încercărilor pe baza experienței și a intuiției.
e) Importanța funcției persuasive a limbajului (6 puncte)
Model: Consider că funcția persuasivă a limbajului este foarte importantă, deoarece prin ea putem influența convingerile, atitudinile și comportamentele celorlalți fără a folosi constrângerea. Un medic își convinge pacientul să respecte tratamentul, un profesor își motivează elevii să învețe, iar campaniile de informare îi determină pe oameni să adopte comportamente sănătoase (de exemplu să nu conducă după ce au consumat alcool). În același timp, cunoașterea mecanismelor persuasiunii ne ajută să recunoaștem manipularea din reclame sau din discursurile demagogice. Prin urmare, funcția persuasivă a limbajului are un rol esențial în viața socială.
Subiectul al III-lea — Toma Caragiu (30 de puncte)
1. Tipul temperamental după Jung (6 puncte)
a) Toma Caragiu este extravertit. 2p.
b) Afirmații din text (2 × 2p.):
- „Toma Caragiu repugna izolarea și înstrăinarea orgolioasă față de oameni, el simțindu-se bine doar între ei, împărtășindu-le nu doar bucuriile ci şi amărăciunile”;
- „Toma a fost prietenul tuturor” / „pentru el arta constituind un mijloc de apropiere, de comunicare cu oamenii”.
2. Avea aptitudini manageriale? (4 puncte)
Da (1p.). Motiv (3p.): textul arată că, numit director al Teatrului de Stat din Ploiești la 28 de ani, Toma Caragiu „a fost un dedicat administrator”, iar între 1953 și 1965 pe scena teatrului s-au pus în scenă 90 de premiere, „o performanță care niciodată nu a mai putut fi egalată”. Astfel a ridicat teatrul „de la nivelul unui teatru de provincie la nivelul unui teatru de prestigiu”.
3. Două motive pentru care a fost o personalitate impresionantă (6 puncte)
- Talentul artistic excepțional: a fost „monstru sacru”, „interpret genial”, care s-a impus chiar și prin monolog, „cel mai greu gen artistic de însuflețit”.
- Generozitatea și dăruirea față de oameni: a lucrat asupra lui însuși „pentru a se dărui în întregime semenilor săi”, iar sensul existenței sale ca actor „a fost publicul”, fiind fericit când îi făcea pe oameni să râdă.
Barem: 2 × 3p.
4. Caracterul lui Toma Caragiu după Allport (≈ ½ pagină, 8 puncte)
Model: După G. W. Allport, trăsătura cardinală domină întreaga personalitate. La Toma Caragiu, ea este dăruirea față de oameni (devotamentul față de public): arta era pentru el „un mijloc de apropiere, de comunicare cu oamenii”, iar sensul existenței sale ca actor „a fost publicul”. Trăsăturile principale, prezente constant în conduita lui, sunt perfecționismul — era „mereu nemulțumit de nivelul la care se exprima pe scenă, pregătindu-și fiecare apariție [...] cu o migală de bijutier” — și responsabilitatea — știa „să discearnă între răspundere și meserie”, iar ca director lucra până în zori la rapoarte și planuri. Se pot adăuga sociabilitatea și ambiția.
Barem: 2p. trăsătura cardinală + 2 × 2p. trăsături principale + 1p. coerență + 1p. ½ pagină (± 1 rând).
5. Temperamentul este neutru sub aspect valoric (6 puncte)
Model: Temperamentul este neutru sub aspect valoric, deoarece el reprezintă latura dinamico-energetică a personalității — ritmul, intensitatea și echilibrul manifestărilor psihice —, determinată în principal de particularitățile înnăscute ale sistemului nervos. Temperamentul arată cum acționează o persoană, nu ce valoare morală sau socială au faptele ei. Fiecare tip are atât calități, cât și limite: colericul este energic, dar impulsiv; sangvinicul este sociabil, dar superficial; flegmaticul este calm, dar lent; melancolicul este sensibil, dar vulnerabil. Valoarea morală a conduitei ține de caracter, format prin educație și autoeducație. Prin urmare, temperamentul nu este în sine nici bun, nici rău.
Barem: 6p. argumentare convingătoare, cu premisă, conectori și concluzie; 2p. superficială.