Subiect și barem BAC 2026 Filosofie
2026
Iunie–Iulie
Varianta 3
Rezolvare explicată

Rezolvare BAC 2026 Filosofie — Iunie–Iulie, varianta 3, pas cu pas

Subiectul și baremul sunt documentele oficiale ale Ministerului Educației; rezolvarea de mai jos este explicația echipei MeditatiiDirect.ro, cu punctajul din barem pentru fiecare cerință.

Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2026 la Filosofie, sesiunea iunie–iulie, varianta 3. Cuprinde grila (Blaga, Sartre, Kant, Aristotel), analiza libertății social-politice cu teza lui John Stuart Mill, argumentarea despre autoritate și libertate, textul lui Kant despre ființele raționale ca scopuri obiective și etica aplicată (eutanasia). Răspunsurile urmează baremul oficial.

Cum se dă proba: toate subiectele sunt obligatorii, timpul de lucru este de 3 ore, iar 10 puncte se acordă din oficiu. La argumentări, punctajul maxim cere structura formală: premisă(e), conector logic („deoarece”, „pentru că”) și concluzie („așadar”, „prin urmare”).

Subiectul I — grilă (30 de puncte)

Răspunsuri: 1 – d; 2 – b; 3 – b; 4 – a; 5 – d; 6 – a; 7 – a; 8 – a; 9 – a; 10 – c.

  1. d) destinul creator — pentru Lucian Blaga, omul trăiește în orizontul misterului și are un destin creator: sensul existenței sale este creația de cultură, prin care încearcă să reveleze misterul.
  2. b) morale — binele și răul sunt conceptele fundamentale ale eticii.
  3. b) etica aplicată — se ocupă explicit de probleme morale concrete și controversate: inteligența artificială, eutanasia, avortul, clonarea.
  4. a) absența constrângerilor — sensul general (negativ) al libertății.
  5. d) socială — omul este, după Aristotel, un zoon politikon, o ființă socială.
  6. a) concepută ca scop — etica teleologică (de la gr. telos, scop) evaluează acțiunile după scopul lor, iar fericirea este scopul suprem (eudaimonismul).
  7. a) omul este condamnat să fie liber — pentru Sartre, omul nu și-a ales existența, dar odată aruncat în lume este responsabil pentru tot ce face.
  8. a) definesc omul — natura umană este ansamblul trăsăturilor esențiale și universale care îl definesc pe om.
  9. a) imperativul categoric — „Acționează numai conform acelei maxime prin care poți totodată voi ca ea să devină o lege universală.”
  10. c) Aristotel — în Etica nicomahică, fericirea (eudaimonia) este „activitatea sufletului conformă cu virtutea”.

Barem: 10 × 3p.

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

A. Libertatea social-politică — analiză de o pagină (16 puncte)

Schema baremului: a) filosof — 1p; b) teza explicită — 2p; c) explicarea tezei — 6p; d) exemplu concret contemporan — 4p; e) consecința libertății absolute — 1p; f) limbaj de specialitate — 1p; g) o pagină (± ¼) — 1p.

Model:

a) Un filosof care a analizat libertatea social-politică este John Stuart Mill, în lucrarea Despre libertate (1859).

b) Teza: singurul scop pentru care puterea poate fi exercitată în mod legitim asupra unui membru al societății, împotriva voinței sale, este prevenirea vătămării altora (principiul vătămării).

c) Explicare: Mill pornește de la ideea că individul este suveran asupra propriei persoane, a propriului corp și a propriei minți. Prin urmare, nici statul, nici opinia majorității nu au dreptul să constrângă o persoană doar pentru că ar considera că astfel îi fac un bine sau că acțiunea ei este imorală. Libertatea individuală are o singură limită: momentul în care acțiunile cuiva afectează drepturile și interesele celorlalți. Mill distinge astfel între acțiunile care privesc doar individul, în care libertatea trebuie să fie deplină (libertatea de gândire și de exprimare, libertatea de a-ți alege modul de viață, libertatea de asociere), și acțiunile care îi privesc pe alții, în care societatea poate interveni. Filosoful avertizează și asupra „tiraniei majorității”, care poate sufoca opiniile minoritare la fel de mult ca un guvern despotic.

d) Exemplu contemporan: într-un stat democratic, legea permite fumatul, care afectează în primul rând sănătatea fumătorului, dar îl interzice în spațiile publice închise, deoarece fumul pasiv afectează sănătatea celorlalți. Statul nu limitează libertatea persoanei în privința propriei sănătăți, ci doar acolo unde acțiunile ei produc un rău altora — exact principiul lui Mill.

e) Consecință a libertății absolute: dacă omul ar avea libertate absolută, acțiunile sale nu ar mai ține seama de drepturile celorlalți, ceea ce ar duce la conflict permanent („războiul tuturor împotriva tuturor”, în termenii lui Hobbes) și ar distruge chiar libertatea celor mai slabi.

B. Argumentare: „orice autoritate caută să limiteze libertatea individuală” (8 puncte)

Argument împotriva tezei (model):

Premisa 1: Autoritatea legitimă a statului democratic se întemeiază pe consimțământul cetățenilor și are ca scop protejarea drepturilor lor naturale (Locke). Premisa 2: Legile care apără viața, proprietatea și libertatea de exprimare nu restrâng libertatea, ci o fac posibilă, pentru că îi împiedică pe cei puternici să îi constrângă pe ceilalți. Conector și concluzie: Prin urmare, nu orice autoritate caută să limiteze libertatea individuală — autoritatea legitimă o garantează.

Barem: 8p. argumentare convingătoare cu structură formală; 6p. fără structură formală; 3p. superficială.

C. Exemplu: alegerile individuale influențează funcționarea societății (6 puncte)

Exemplu concret: dacă mulți cetățeni aleg să nu se vaccineze în timpul unei epidemii, scade imunitatea colectivă, crește numărul de îmbolnăviri și spitalele se aglomerează, astfel încât și pacienții cu alte boli primesc mai greu îngrijire. O decizie individuală, repetată de mulți oameni, afectează funcționarea sistemului de sănătate al întregii societăți. (La fel, alegerea de a vota sau nu decide componența Parlamentului.)

Barem: 6p. exemplu concret; 2p. doar explicație teoretică.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

A. Textul lui Kant (20 de puncte)

1. Teza (4p): Ființele raționale (persoanele) sunt scopuri obiective, adică scopuri în sine, cu valoare absolută, care nu pot fi folosite niciodată doar ca mijloc.

2. Corelația „ființă rațională” – „scop obiectiv” (≈ ½ pagină; 2p. + 6p. + 1p. + 1p.)

Model: Pentru Kant, ființa rațională este ființa capabilă să-și dea singură legea morală, adică autonomă. Tocmai această capacitate îi conferă demnitate, o valoare care nu are preț și nu poate fi înlocuită cu nimic. De aceea, ființa rațională nu este un simplu scop subiectiv — ceva valoros doar pentru că îl dorim noi, ca efect al acțiunilor noastre —, ci un scop obiectiv, adică un scop în sine, a cărui existență este valoroasă în mod absolut. Corelația dintre cei doi termeni este una de întemeiere: raționalitatea este temeiul pentru care persoana este scop obiectiv. De aici derivă formularea imperativului categoric: „Acționează astfel încât să tratezi umanitatea, atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altcuiva, totdeauna ca scop și niciodată doar ca mijloc.”

3. Actualitatea perspectivei (6p)

Model: Consider că perspectiva lui Kant este actuală, deoarece stă la baza ideii moderne de demnitate umană și a drepturilor omului. Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) afirmă că toți oamenii se nasc liberi și egali în demnitate și în drepturi. Tot de aici vine interdicția de a trata oamenii ca simple mijloace, de exemplu prin trafic de persoane, muncă forțată sau experimente medicale fără consimțământ. Prin urmare, ideea că persoana este scop în sine rămâne un principiu central al eticii și al dreptului contemporan.

B. Etica aplicată (10 puncte)

1. Două caracteristici ale eticii aplicate (2 × 2p):

  • analizează probleme morale concrete și controversate din viața contemporană (eutanasia, avortul, clonarea, drepturile animalelor, inteligența artificială);
  • este interdisciplinară — folosește teoriile etice normative (utilitarism, deontologie, etica virtuții) împreună cu date din medicină, drept, biologie sau tehnologie.

2. Argument privind eutanasia (6p) — argument împotriva ideii că eutanasia este imposibil de justificat moral:

Premisa 1: Orice persoană rațională are dreptul de a decide asupra propriei vieți și a propriului corp (autonomia persoanei). Premisa 2: Un bolnav în fază terminală, care suferă dureri insuportabile și cere în mod lucid și repetat să i se pună capăt vieții, își exercită această autonomie. Concluzie: Așadar, eutanasia voluntară poate fi justificată moral în anumite condiții stricte, deci nu este imposibil de justificat moral.

(Se poate argumenta și în favoarea ideii: viața are valoare absolută, iar medicul are datoria de a nu ucide, deci eutanasia nu poate fi justificată. Ambele poziții se punctează dacă respectă structura premise – conector – concluzie.)

Barem: 6p. cu structură formală; 2p. fără structură formală.

Vrei să iei nota pe care ți-o dorești la BAC 2026?

Ai lucrat subiectul de Filosofie? Pe MeditatiiDirect.ro îl poți relua cu un profesor sau cu Profesorul AI, exact pe punctele unde ai pierdut puncte la barem.

Alte subiecte BAC Filosofie rezolvate